Cum să ai încredere într-o relație? Nicicum. Acest lucru nici nu este necesar.

Aceste plângeri nesfârșite: ”cum să ai încredere?” sau ”cum să nu-ți fie teamă” – sunt din cauza infantilismului. Încrederea este necesară dacă ești orb și te conduce un ghid. Dacă nu ai nevoie de sprijin pentru supraviețuire, nu ai nevoie de garanții; este suficientă încrederea parțială. Și nu ai nevoie nici de iubirea veșnică, este suficient să vezi iubirea în acest moment, iar ceea ce se va întâmpla în continuare nu este atât de important, pentru că permiți lucrurilor să se întâmple…

De ce nu reușești să-ți scoți ”coroana”? Pentru că atunci când o scoți, nu-ți corectezi locusul de control. ”Coroana„ întotdeauna revine, dacă locusul de control nu este în locul potrivit. ”Coroana” este concepută să reducă stresul neputinței. Nu orice stres, ci stresul neputinței. Atunci când locusul tău de control este în afară, întotdeauna ești neajutorat.

A-ți corecta locusul de control înseamnă:

1) să înțelegi că în mâinile tale este controlul asupra situației.

2) să conștientizezi că în afara controlului tău – nu este situația ta.

3) să începi să acționezi proactiv.

De exemplu, să presupunem că ai o coroană. Coroana – este convingerea că trebuie să fii ajutat, iubit, protejat, apreciat etc.

Trăiești cu această coroană o vreme și brusc ea cade. Se dovedește că nu ai fost iubit, apreciat, protejat. Și atunci te simți ofensat și umilit.

Fără coroană, ai văzut realitatea din cea mai urâtă parte a sa. Viața este insuportabilă. Însă acest lucru se întâmplă pentru că nu ți-a corectat locusul.

Atât timp cât locusul tău este extern, cât alții sunt responsabili pentru tine și dețin controlul asupra ta, cu adevărat e înfricoșător să vezi că nu ești iubit, apreciat, respectat.

Cu locusul extern, ești un copil neajutorat, iar protectorii tăi s-au dovedit a fi niște egoiști indiferenți, nu grijulii, așa cum credeai. Tot ce îți rămâne de făcut este să plângi, să strigi, să arunci obiecte în acești trădători sau … să-ți pui o coroană mai mare și să te liniștești.

Sau îți poți corecta locusul de control. Dacă vei face asta, nu vei avea nevoie de coroană. Poți înțelege că în mâinile tale este controlul asupra situației, că ești propriul tău părinte, stăpân, că nu ai alți stăpâni.

S-ar putea să conștientizezi că tot ceea ce este în afara controlului tău nu se referă la tine, nu este situația ta, este dincolo de granițele tale, s-ar putea să te afecteze cumva indirect, dar este mai bine să privești și să nu te conectezi, pentru că nu ai pârghii.

Poți începe să acționezi proactiv în interiorul limitelor tale, adică să-ți îndrepți atenția și să faci totul singur, să alegi și să acționezi, fără a le oferi altora dreptul de a decide pentru tine sau de a te evalua.

Și atunci care este diferența cât de mult ești iubit și prețuit? Nu, înseamnă nu. Nu te vei pierde…