Maturitatea – este disponibilitatea omului de a accepta un refuz!

Ce înseamnă să fii o persoană matură, în ce aspecte psihologice se manifestă maturitatea emoțională? Atunci când se discută acest subiect, se pune accentul pe capacitatea de a construi relații, a obține succes pe plan profesional, a-ți realiza potențialul creativ.

Aș adăuga că o caracteristică importantă a unei personalități mature – este capacitatea de a accepta un refuz.

Una dintre sarcinile dezvoltării – este abilitatea de a spune ”nu”, de a-ți apăra interesele, a renunța la ceea ce nu-ți aduce bucurie, ce este contrar intereselor tale. Însă o sarcină la fel de importantă este și disponibilitatea de a fi de cealaltă parte, adică de a auzi “nu” la așteptările și cererile tale.  “Nu” ne spun oamenii, “Nu” ne spune viața.

Omul poate avea diferite reacții atunci când i se refuză satisfacerea nevoilor:

Sunt rău, de aceea am fost refuzat, deci, nu voi mai întreba pe nimeni.”

”Nu merit ceea ce-mi doresc, trebuie să-mi ispășesc vina și poate atunci se va rezolva.”

”Lumea este rea și nu voi găsi aici ceea ce am nevoie, deci, este inutil să caut.”

”Voi căuta în continuare și prin toate mijloacele voi obține ceea ce vreau.”

Ultimul punct pare cel mai plăcut, dar în el, de asemenea, se poate ascunde comportamentul imatur. E bine atunci când omul este capabil să-și atingă obiectivele fără să sufere din cauza eșecurilor, dar e rău atunci când dorința de a-și atinge scopul se transformă într-o repetare obsesivă “dă-mi” precum un copilul care cere jucăria. Dacă imposibilitatea de a auzi “nu” se transformă într-o încercare obsesivă de a intra în aceeași ușă închisă – ar trebuie să te gândești la capacitatea ta de a accepta realitatea.

Abilitatea de a auzi refuzul se formează în copilărie, când auzim primul “Nu” și “Nu se poate”. Aceasta este o parte absolut inevitabilă a procesului de dezvoltare și înțelegere de către copil a normelor externe, a regulilor, a limitelor, a ceea ce este permis și posibil. Acesta este perioada în care suntem îndemnați să ascultăm și să acceptăm necondiționat “Nu se poate”. Este perioada copilăriei, când adulții sunt responsabili pentru noi. Și dacă un copil crește într-un mediu favorabil, atunci în viața lui “Da” și “Se poate” vor fi compensate pe deplin de dezamăgiri. În acest caz, copilul înțelege restricțiile externe ca limite a ceea ce este permis în respectiva situație și nu ca o insultă, o pedeapsă sau un mesaj că este respins. Și, când va ajunge la maturitate, el se va descurca bine cu sentimentele sale într-o situație de refuz.

Dacă vorbim despre abilitatea de a accepta într-un mod matur refuzul, atunci mult mai potrivit este conceptul de ”Rezistență” ca suport intern. Desigur, există situații deosebit de importante pentru fiecare om, în care refuzul va fi perceput ca un stres sever. Acest lucru se întâmplă când omul își reduce viața până la un singur lucru “vreau”. Însă dacă situația în care a primit refuzul face parte din viața lui multilaterală, ”rădăcinile” îl vor ajuta să reziste.

Nu ne-am născut cu un contract în mână că vom obține tot ce ne dorim.  Nimeni nu ne promite că viața va fi fără nori. Singura garanție pe care o avem la naștere este – însăși viața. În principiu, nu ni se promite nimic, în afară de inima care bate și posibilitatea de a vedea lumea.

“Nu” este întotdeauna un răspuns. Răspunsul de la care poți porni și poți lua decizii cu privire la următoarea direcție.