Iată cum se formează co-dependența în copilărie.

Fiecare copil posedă cinci caracteristici integrale: el este valoros, vulnerabil, imperfect, dependent, imatur (caracteristici conform conceptului Mellody P., Miller A.W., 1989). Nimeni nu alege aceste caracteristici, fiecare copil le are de la naștere. El este așa din cauza vârstei sale. Nu toți părinții sunt capabili să recunoască dreptul copilului la aceste caracteristici și dacă nu le tratează cu pricepere, atunci acestea se pot distorsiona și transforma în semne de co-dependență.

Valoros

El este valoros pentru că există. Este valoros oricum ar fi: slab și puternic, sănătos și bolnav, curajos și fricos, inteligent și stupid, calm și zgomotos, etc. Valoarea copilului nu este determinată de abilitățile sale, de succesele sau beneficiile pe care părinții le primesc la nașterea sa. Această caracteristică îi permite copilului să fie: așa cum este (cu propriul ritm de dezvoltare, cu abilitățile și capacitățile sale) să fie viu și să aparțină părinților (din punct de vedere al apartenenței și nu al caracteristicilor materiale).

Atunci când părinții tratează cu grijă valoarea copilului, la vârsta adultă i se formează respectul de sine, care are o sursă internă și decurge firesc din interior.

În comparație cu el, la adultul co-dependent respectul de sine depinde de circumstanțele exterioare. Adică, neavând posibilitatea să-și determine singur aspectul exterior, de exemplu, de la o astfel de persoană adesea poți auzi “Sunt frumos(ă)?”, “Sunt gras(ă)?”, etc. O astfel de persoană este dependentă de cei din jur.

Vulnerabil

Copilul gingaș și sensibil. El nu este capabil să se protejeze pe deplin. El are nevoie de un adult puternic și stabil, care să-i poată proteja lumea mică. Copilul vulnerabil deseori devine o victimă (a părintelui sau a altui adult) neavând posibilitatea de a se apăra. Mai mult decât atât, el nici nu trebuie să îndeplinească această funcție, este funcția omului adult. Vulnerabilitatea se manifestă atât fizic (copilul este mai slab și nu poate face prea multe), cât și psihologic și emoțional.

Un copil care a fost vulnerabil în copilărie și la maturitate va avea această caracteristică, dar deja va avea capacitatea de a se proteja.

Un adult co-dependent are dificultăți în stabilirea limitelor de protecție. Ele pot fi: prea fragile sau prea rigide. Limitele fragile se manifestă prin imposibilitatea de a se apăra (fizic și psihic) și în imposibilitatea de a vedea în general încălcarea lor (acest lucru se manifestă cel mai des emoțional: prin furie și tensiune). Limitele dure au același motiv, însă se manifestă într-un mod puțin diferit: printr-un comportament agresiv sau prin insensibilitate absolută.

Imperfect

Nu există oameni perfecți și nu există copii perfecți. Copilul nu poate obține totul singur, fără ajutorul unui adult. Înainte de a cere ceva, adultul trebuie să-l învețe – aceasta este sarcina lui. Sarcina copilului este să-și parcurgă calea. Această cale va depinde de capacitățile și dorințele sale. Perfecțiunea – este o ficțiune, ea nu aduce fericire și plăcere. Singurul lucru pe care îl oferă – este tensiune nervoasă și oboseală.

Copilul care nu a fost obligat să fie perfect – la maturitate este capabil să-și perceapă calm imperfecțiunile.

Unui adult co-dependent îi va fi dificil să-și accepte realitatea. Îi va fi dificil să admită că nu poate face ceva. De asemenea, nu va putea cere ajutorul de la ceilalți. El trebuie să facă totul singur, să fie perfect în orice și cere același lucru de la oamenii din jurul său.

Dependent 

Copilul depinde de adulți. El nu este capabil să se hrănească, să se întrețină, să se încălzească, să se protejeze singur. Cu toate acestea, dependența copilului nu-i dă părintelui privilegiul de a face ce vrea cu el. Alimentația, protecția, educația – sunt funcțiile părinților, iar copiii nu le sunt sunt datori cu nimic pentru asta. Mai degrabă, părinții sunt datori copiilor până la o anumită vârstă și în limite rezonabile, bineînțeles. Copilul nu trebuie să îndeplinească funcțiile unui adult, sarcinile ar trebui să fie proporționale vârstei sale.

Nu există oameni absolut independenți, într-un fel sau altul suntem mereu dependenți de ceva. În acest caz, omul poate fi dependent acolo unde are nevoie și îi este util.

Un adult co-dependent întâmpină dificultăți în a avea grijă de el însuși, de a-și satisface dorințele și nevoile. El întotdeauna are nevoie de cineva care să-l protejeze, să-l iubească, să-l întrețină.

Imatur

Această caracteristică înseamnă corespunderea cerințelor, capacităților și responsabilităților vârstei copilului. Nu poți cere de la un copil ceea ce încă nu este capabil să facă. De la un copil nu poți cere să fie adult sau să acționeze ca adult.

Dacă în copilărie cerințele sunt proporționale posibilităților sale, atunci la vârsta adultă o astfel de persoană va demonstra maturitatea corespunzătoare vârstei pe care o are.

Un adult co-dependent va avea dificultăți de a face față realității la nivelul vârstei sale. Aici puteți vedea o femeie care se comportă ca o fetiță sau un bărbat, care în acțiunile sale nu corespunde vârstei reale.