Iată cum îți protejezi granițele personale când ești atacat de rudele toxice

Fiecare familie are regulile sale. Însă, de multe ori granițele noastre sunt încălcate de rudele insistente, care practic, se consideră “autoritatea supremă” în toate chestiunile legate de educație, comportament, chiar și de reglementarea nevoilor și rutinei în familia separată.

Asta se referă la relațiile dintre:

– Părinți și copiii adulți;

– Surori, frați;

– Nepoți și mătuși, unchi și alte legături complexe de familie.

Prima problemă care distruge legăturile de familie:

”Eu știu mai bine decât tine”

Acesta este cel mai frecvent și dificil punct de conflict în relația dintre rude. De exemplu, mama (mătușa, sora, bunica) invadează familia fără permisiune și începe o campanie intitulată: “Cum crești corect un copil” Îți voi face planul meu” ,”Eu știu ce este mai bine pentru tine.”

Acest sentiment de auto-importanță nu numai că pare inutil, dar, de asemenea, îți depreciază ideile și opiniile.

A doua problemă:

Fuziunea și motivația sinceră.

Acest punct distructiv se concentrează pe dorința (mamei, mătușii, bunicii) să-și vadă continuarea în tine. Și apoi, urmează o manipulare sinceră și complet ecologică a conștiinței tale. În mod miraculos, devii o “parte” sau o “subpersonalitate” a rudei enervante, care te ”cunoaște”. Iluziile și distorsiunile distrug complet relațiile de familie.

A treia problemă.

”Îți voi suprima personalitatea, pentru că te urăsc și te invidiez”

Aici sunt evidente conflictele și resentimentele ascunse: “Obții totul cu ușurință!”, “Și eu cu astfel de posibilități aș fi ajuns departe.” De aceea, comportamentul radical – este provocarea unui conflict deschis, a ciocnirilor și a dorinței de a umili, de a insulta, a calomnia, chiar de a-și atribuie sie ceea ce nu-i aparține.

Această supărare profundă față de cineva apropiat se explică printr-o serie de circumstanțe:

– educație dură și violență psiho-emoțională în familie;

– educație într-o atmosferă invidioasă;

– alcoolismul și alte dependențe ale părintelui sau ale părinților;

– persoana nu s-a realizat pe plan social și profesional;

– numeroase complexe, distorsiuni și dorința de a se manifesta prin auto-afirmare distructivă (prin insulte, intenții dăunătoare, suprimarea personalității).

Este important să opunem rezistență presiunii din afară – tocmai pentru că e ruda noastră, noi nu putem face asta, permițându-i să intervină în chestiunile noastre de familie și în problemele intrapersonale. Frica de a ofensa este mai puternică decât frica de a pierde securitatea propriilor granițe și încălcarea propriei integrități psiho-emoționale.

Dar căutarea în sine a resurselor necesare pentru rezistență și protecție – este un proces nelipsit de durere, care formează o viziune imparțială a problemei și imaginii conflictelor în relațiile de familie.