Sfaturile psihologului: Iată de ce apare criza vârstei de 30 de ani și cum poate fi depășită.

S-ar părea că la 30 de ani suntem oameni destul de maturi, însă mulți rămân blocați la vârstă psihologică a adolescenței. Acești oameni continuă dialogul intern cu părinții la nivelul revoltei tinerești, înzestrează lumea cu așteptări nejustificate și nu sunt capabili să înțeleagă acțiunile altor oameni. Psihologii, de obicei, întâlnesc câteva tipuri psihologice feminine, care în mod diferit depășesc criza vârstei de 30 de ani. Iată care sunt acestea:

1.Femeia Casnica

Fetele care s-au căsătorit la 19-20 de ani, au presupus sincer că viața de gospodină, soție și mamă – este limita fericirii. Însă, zece ani mai târziu, când copiii au crescut, iar relația matrimonială nu le mai excită și multe  prietene au reușit sa se realizeze atât profesional cât și familial, casnicele deseori ajung la psihoterapeut. Ele își pierd interesului pentru viață, au o oboseală cronică, iritabilitate. Pe această bază, se poate dezvolta suspiciunea excesivă și gelozia nerezonabilă față de soț, iar copiii pe fundalul stării proaste a mamei au probleme neașteptate la școală.

De ce se întâmplă acest lucru? Căsătoriile timpurii ale fetelor care i-au încredințat bărbatului bunăstarea economică și socială, adesea sunt legate de faptul că rolul tatălui automat se transmite soțului, iar femeia nu se transformă într-un adult, într-o persoană care are o anumită autonomie și propriile limite psihologice.

2. Mama lucrătoare

Adesea, într-o familie tânără, femeia începe să lucreze la egalitate cu soțul ei din necesitate economică. În aceste condiții, ea nici măcar nu visează la o bonă, iar copilul este adesea lăsat cu rudele. Femeile din astfel de familii, ca mame, au un sentiment profund de vinovăție, iar în calitate de soții, au multe plângeri față de soț. Pe plan profesional ele se pot realiza sau nu, dar în orice caz, la 30 de ani, se simt extrem de obosite.

3. Femeia liberă și realizată

S-ar părea că o astfel de doamnă nu ar cere ajutorul specialistului. Din păcate însă, fetele noastre, spre deosebire de cele din occident, se confruntă cu cea mai puternică presiune din partea opiniei publice. Ea se transmite prin diverse canale: prietenii căsătoriți (chiar dacă nu sunt foarte fericiți), părinți, rude, colegi. Și chiar dacă în adâncul sufletului femeia nu consideră căsătoria scopul vieții ei, cei din jur vor încerca să o corecteze!

Comportamentul anti-criză

Ce poți face dacă treci prin criza vârstei de 30 de ani? Să alergi la psiholog sau la farmacie pentru antidepresive? Nu, nu este o ieșire.

Imaginează-ți că la 30 de ani ai ajuns la o anumită linie pe harta vieții tale și pentru a o depăși trebuie să lași ceva în spate… și să vezi obiectivul care urmează! Renunță la comportamentul imatur, dependent. Analiza propriilor gânduri te va ajuta să înțelegi în ce direcție mergi. Este drumul pe care l-ai ales tu? Sau poate i se potrivește mamei tale, soțului sau soacrei? Ce modele urmezi – modelul de familie, tipul de activitate, metodele de creștere a copilului? Prin metoda de încercare și eroare îți creezi propriul standard de comportament sau mergi pe calea străină?

Dacă simți că mergi prin viață justificând așteptările celorlalți, îți vei aminti în mod neașteptat la ce ai visat în tinerețe, cine ai vrut să devii, ce relații îți păreau ideale și plăcute. De regulă, apare întrebarea: ”Cum pot schimba situația? Să ies de pe traseul obișnuit?”

Pentru asta există criza vârstei de 30 de ani! Omul care suferă un disconfort interior profund va găsi puterea de a “sări din tren”. Va găsi puterea să construiască relații noi sau să le schimbe pe cele existente, să-și schimbe locul de muncă sau să divorțeze, în cele din urmă.