”Dovedește-mi că mă iubești”: Iată de ce unii oameni au nevoie de confirmarea sentimentelor.

Ai avut vreodată îndoieli cu privire la sentimentele partenerului tău? Ți s-a părut că nu primești suficientă iubire? Sau, poate, te-ai confruntat cu situația când bărbatul iubit îți cerea dovezi ale sentimentelor tale? Să înțelegem motivele acestui comportament.

Scenariul de viață al părinților

Unul dintre motivele pentru care partenerul vrea dovezi ale sentimentelor – este modelul de relații din familia părintească. Crescând, copilul are un singur model de comportament (“scenariu de viață”). Din păcate, chiar dacă sunteți conștienți de acest scenariu, este extrem de dificil să evitați repetarea lui în viața voastră.

De exemplu, copilul a crescut într-o familie în care unul dintre părinți îl învinuia pe celălalt de infidelitate. Scandaluri de gelozie, raportul detaliat al timpului petrecut în afara casei, calcularea banilor cheltuiți din bugetul familiei – toate acestea pun sub semnul întrebării astfel de calități precum sunt încrederea, fiabilitatea și credința în integritatea partenerului.

Totuși, dorința profundă de a iubi și a fi iubiți este incorporată în noi de natură. Și atunci când începem o relație cu cineva, ne macină o contradicție: pe de o parte, vrem apropierea, iubirea și încrederea, pe de altă parte – ne este teamă să nu fim răniți, înșelați și trădați.

În acest caz, de ajutor este dialogul sincer. În loc să faci un nou scandal inutil, încearcă să vorbești deschis despre sentimentele tale. Dacă îi vei spune că îți este teamă să fii respinsă și abandonată, că nu te simți în siguranță alături de el și tocmai de asta ceri să-ți demonstreze iubirea, atunci vei primi mai multă atenție și grijă, decât după o ceartă pe baza acuzațiilor reciproce.

Îndoieli cu privire la valoarea și unicitatea ta

Nevoia de a primi dovezi constante ale sentimentelor poate apărea, de asemenea, din cauza insecurității interne și lipsei setării “Eu sunt bun”.

Femeile și bărbații străluciți care demonstrează încrederea în sine, care sunt atrăgători și pe placul tuturor, pot deveni ostaticii narcisismului. La baza lui stă un conflict intern, care poate fi descris ca dorința de a primi iubirea care i-a lipsit în copilărie. Aceasta este o stare nevrotică care necesită dovezi constante din afară că “Sunt iubit”. În aparență, acești oameni sunt destul de cinici la tot ce se întâmplă, inclusiv în relații. Cinismul lor, atât de atractiv și interesant la etapa de cunoaștere a partenerului, însă mai târziu se transformă într-o dorință maniacală să se simtă unic 24/7.

Și indiferent câtă atenție îi oferi unui astfel de partener, întotdeauna va dori mai mult. Într-o astfel de situație, este important ca al doilea să conștientizeze ce se întâmplă cu adevărat și să nu mai joace acest joc.

Neînțelegerea principiului iubirii necondiționate

Un alt motiv poate fi neînțelegerea propriilor resurse într-o relație. Convingerea interioară că pot fi iubit doar pentru ceva – adesea material – este un obicei din trecut.

Încă din copilărie, părinții au încercat să-și impună noțiunile despre cum ar trebui să fie o soție, un soț, o mamă, un prieten, un fiu, o fiică ideală etc. De ce atât de mulți copii tind să se conformeze acestor stereotipuri? Pentru că atunci când ești “copilului ideal”, satisfaci nu numai dorința părinților, dar devii “bun” și în ochii tăi, ceea ce înseamnă că meriți să fii iubit.

Conștientizarea faptului că relațiile nu se construiesc numai pe schimbul de bunuri materiale, ne poate ajuta să ieșim din acest cerc vicios. Întreabă-te, ce-i oferi tu partenerului? În această listă trebuie să fie nu numai obligațiile materiale, ci și componentele spirituale cum ar fi: căldura, grija, atenția, suportul și abilitatea de a asculta.