Despre Triunghiul lui Karpman trebuie să știe toți care își doresc o familie fericită.

Pentru a rezolva o problemă în relație, la început trebuie conștientizată. Astfel e construită lumea că oamenii depind unul de celălalt și din acest motiv adesea recurg la manipulări.

În 1968, Stephen Karpman, un clasic al analizei tranzacționale, a studiat această situație și a creat triunghiul său legendar Karpman, care prezintă cel mai comun model al relațiilor umane.

Triunghiul lui Karpman

În triunghiul Karpman oamenii au 3 roluri: Victimă, Persecutor și Salvator. Însă în el pot exista doi participanți, trei și mai mulți. De exemplu, soțul, soția și copiii sau soțul, copilul, soția și soacra. Și fiecare persoană poate juca nu doar un rol, ci îl poate schimba din când în când.

Victima

Este o personalitate întotdeauna nemulțumită, în opinia căreia toți sunt  nedrepți cu ea. Suferința – este starea ei obișnuită. Persoana care se află în poziția victimei simte că nimic nu depinde de ea, crede că în această situație nu-și poate alege comportamentul: “Totul e din cauza lor, ce puteam să fac?” Se simte rănită, speriată, rușinată. Simte gelozie și invidie. Datorită acestui tip de oameni apar următoarele două.

Persecutorul

Acest psihotip există din contul victimei și, uneori, chiar din ea crește. El este tensionat, supărat, înfuriat. El nu poate uita problemele din trecut și mereu prezice noi probleme în viitor. Îi controlează și îi critică pe cei apropiați, simte o sarcină insuportabilă de responsabilitate și este foarte obosit de ea. Energia lui este la zero.

Salvatorul

Simte milă pentru victimă și furie pentru persecutor.Un astfel de om se consideră superior și cel mai necesar. Dar, de fapt, el nu salvează pe nimeni, pentru că nimeni nu l-a rugat. Este doar iluzia lui pe care încearcă să o introducă în capul altora. Scopul acțiunilor și sfaturilor sale – este autoafirmarea, nu ajutorul real.

Există o astfel de categorie de oameni care cunosc întotdeauna problemele altora și par a fi implicați activ în ele, dar fără prea mult folos.

Persecutorul forțează și critică victima. Victima se străduie, suferă, obosește și se plânge. Salvatorul consolează, oferă sfaturi, își oferă vesta pentru lacrimi. Participanții periodic își schimbă rolurile.

Exemplu: soțul și soția sunt în proces de divorț, au un copil. Mama (persecutorul) învinuiește copilul, el e motivul pentru care ea a lăsat totul, și-a sacrificat tinerețea. Ea cere de la copil o întoarcere maximă și îl ceartă pentru fiecare lucru mic. Copilul (victima) îi dovedește că nu are nimic de-a face cu asta, că ceilalți sunt vinovați, inclusiv mama, căutând un salvator, demonstrându-și suferința și neputința.

Tatăl (salvatorul) se alătură jocului, încearcă să ajute victima, să o protejeze de persecutor, dar din moment ce acesta este doar un joc de salvare, el nu obține nimic. Pentru asta victima acuză salvatorul, după care devine victimă a persecuției, iar copilul, în raport cu el, ocupă locul persecutorului. Rețineți că mama aici joacă atât rolul victimei, atunci când își protejează copilul de lumea exterioară, cât și rolul persecutorului atunci când îl acuză.

Pentru a întrerupe acest triunghi, trebuie să-ți dai seama care este  poziția ta în el. Dacă nu te simți confortabil într-o relație, trebuie să cauți problema în tine. Da, în tine, nu trebuie să cauți vinovați, astfel transformându-te într-o victimă.

Triunghiul lui Karpman – este o realitate, dar numai pentru oamenii confuzi care trăiesc prin sentimente, emoții și traume psihologice proprii, nu au obiective clare și nu știu cum să se controleze, aflându-se în poziția de victimă sau persecutor de nenumărate ori.

Înțelegerea reciprocă, comunicarea, încrederea în sine și în mediul înconjurător – sunt cheia relațiilor umane. Este important să poți evalua în mod adecvat situația. Să vezi când ești manipulat.