Există 2 motive. De ce ne abandonează oamenii pe care i-am ajutat în vremuri grele?

Ai ajutat un om. L-ai salvat când trecea prin cele mai dificile momente ale vieții sale. Poate că se confrunta cu o pierdere sau cu o boală gravă, poate că a fost lipsit de proprietate sau a fost concediat, avea datorii sau trăia într-o sărăcie umilitoare. Și dacă nu erai tu, ar fi murit. Sau ar fi rămas rămas în această ”groapă”… Dar tu l-ai salvat și l-ai sprijinit. Ai fost aproape de el în această perioadă dificilă.

Omul s-a pus pe picioare, s-a însănătoșit, și-a îmbunătățit starea, au apărut banii în viața lui… Și el a plecat. Sau a început să evite comunicarea. Dacă îl suni sau îi scrii – el îți răspunde cu reținere. Sau nu-ți răspunde deloc. Chiar s-ar putea să se prefacă pe stradă că nu te observă. Relația s-a răcit. Și tu ești nedumerit, ești îngrijorat: ce s-a întâmplat? Doar l-ai ajutat, l-ai vindecat de necazurile și suferințele lui!

Iată ce s-a întâmplat!

Tu ai fost pentru acest om un medicament. Bandajul pentru vindecarea rănilor. Pastila pentru ameliorarea durerii. El s-a vindecat cu ajutorul tău. Iar atunci când s-a însănătoșit, a aruncat atât bandajele, cât și pastilele inutile. Acum ele îi amintesc de rău, dar cine vrea să-și amintească de rău? Îi amintești de umilință și vremurile dificile.

Răcirea se întâmplă din două motive: omul nu mai are nevoie de tine. Nu-i mai aduci niciun folos. Și al doilea motiv: îi reamintești de acea perioadă grea și îi reduci stima de sine cu prezența ta. În memoria acestui om ești asociat cu evenimente rele.

Astfel acționează oamenii nerecunoscători. Oamenii care tind să-i folosească pe alții atunci când au nevoie de medicamente, adăpost și ajutor.

Dacă omul se distanțează – cel puțin cunoști motivul. Și este clar de ce a ajuns atunci în impas. Și de ce nimeni, în afară de tine, nu a vrut să-l ajute. Acum nici tu nu vrei. El s-a înșelat în primul rând pe sine. Iar pe tine te va răsplăti însăși viața. Nu merită să te întristezi pentru asta…