Iată de ce nu ar trebui niciodată să depinzi financiar de bărbatul tău. Niciodată!

În cei 8 ani în care am trăit cu fostul meu soț, am fost dependentă financiar de el, la fel cum multe alte femei depind de soții lor. Dar nu a fost alegerea mea. Când ne-am cunoscut el deja lucra, iar eu tocmai mă întorsesem la colegiu după o “pauză de muncă” pe termen lung.

Aveam multe proiecte de succes, dar am decis că trebuie să-mi termin studiile. Când am absolvit, împlinisem deja 32 de ani.

Și pentru că ambii aveam peste 30 de ani, ne doream foarte mult un copil. Nu credeam că asta m-ar lăsa fără muncă, dar s-a întâmplat. Când copilul a apărut în viața noastră, ambii am decis că eu rămân acasă și voi lucra parțial ca liber profesionist.

Pe când copilul avea 1,5 ani soțul meu a început să aibă probleme financiare și am fost nevoită să-mi găsesc un job. El era mereu iritat, iar eu deprimată. Sunt o femeie inteligentă și știu că pot oferi multe, doar dacă mi se oferă o șansă. Însă mă simțeam neajutorată și nevăzută din cauza incapacității mele de a câștiga bani.

Ne certam deseori și soțul meu îmi amintea că el este cel care plătește pentru tot, că acesta este casa lui. Și nu conta că eu aveam grijă de casa lui și de copilul nostru. Nu conta că eu încercam să-mi găsesc un job bun și în același timp să câștig ceva suplimentar.

Era casa lui. Iar eu părea că sunt doar un oaspete acolo. De multe ori i-am spus ”mulțumesc” pentru faptul că lucrează atât de mult. Dar au fost și momente când nu îi eram recunoscătoare pentru asta și nu-mi este rușine. Pentru că simțeam mereu că din moment ce nu lucrez – nu valorez nimic. De parcă a fi mamă – nu înseamnă nimic.

El nu venea acasă să-mi spună: “Mulțumesc că ai grijă atât de bine de casa noastră, mulțumesc că fiica noastră este atât de fericită”. Poate că se gândea la asta, dar niciodată nu mi-a spus cuvinte plăcute, că sunt o soție și o mamă bună.

Când ne-am despărțit, mi-am găsit un loc de muncă bun. Nu câștig o avere, dar pot acoperi cheltuielile pentru mine și fiica mea. Da, muncesc din greu, dar câștig banii mei și asta îmi place.

Nu mai sunt un oaspete în casa mea, sunt un părinte cu drepturi depline care contribuie la viitorul financiar al copilului său.

După senzația de neputință din căsnicia mea, după divorț și problemele financiare, am ajuns la concluzia că dacă mă voi îndrăgosti din nou, atunci bărbatul va trebui să aibă grijă de sine, nu de mine.

Nu mai vreau niciodată să mă bazez pe banii altor oameni – acest lucru este dăunător pentru liniștea și respectul meu de sine. Vreau să iau decizii și să-mi câștig singură banii.