Oare femeia ar trebui să arate mereu bine în fața bărbatului? Iată tot adevărul despre relațiile de cuplu.

Femeia nu trebuie să arate rău în fața bărbatului. Ea nu trebuie să-i arate cum se îngrijește pentru a fi frumoasă. Nu trebuie să fie niciodată tristă în fața lui. Nu trebuie să nască în prezența soțului, pentru că acesta și-ar putea pierde gustul pentru viață și va pleca la altă regină, care, ca un trandafir de mai, nu se ofilește niciodată.

Recent, am participat la niște dezbateri fierbinți precum că femeia ar trebui să fie mereu frumoasă în prezența soțului și să se ascundă de el când își aplică diferite  măști pe față.

Și mi-am amintit unele situații din viața mea: 

Atunci când eram însărcinată în luna a șaptea, aveam o burtă atât de mare, încât reușeam să-mi văd doar degetele de la picioare. Nu reușeam nici măcar să-mi tai unghiile. Soțul meu, fără a spune ceva, a luat inițiativa în mâinile sale: avea mare grijă de mine, mă ajuta în toate.

Copacul dragostei noastre creștea. Pe el au apărut mai multe ramuri și una dintre ele era – grija. A doua – tandrețea. Soțul meu era și copacul, și ramurile în același timp. Acest copac nu avea dezgust. În caz contrar, nu e dragoste.

În seara în care am născut, călătoria cu ambulanța a durat circa o oră și jumătate. Fiecare secundă îmi provoca o durere îngrozitoare. Nu-mi puteam mișca nici mâna, nici piciorul, nici capul. Eram ca o legumă. Eram foarte speriată. Îmi era rușine. Voiam la toaletă. Să fac sub mine? Plângeam fără să fiu auzită.

– Dragul meu, vreau la toaletă.

Soțul meu a încercat să mă ridice, însă corpul meu a fost străpuns de o durere acută. Am țipat la el să nu mă atingă că mor! Nu puteam nici să mă ridic, cu atât mai puțin să stau pe vasul de toaletă! Eram disperată!

Soțul meu însă a decis că trebuie să mă ajute. A luat o oliță și a încercat să mi-o pună. Țipam de durere. Iar el era îngrijorat. Voia să fie cel mai bun ajutor al meu.

Niciodată nu m-a tratat atât de atent, ca în acea seară. Mi-a scos pantalonii, lenjeria și în ochii lui nu era nici cea mai mică urmă de dezgust. În fiecare mișcare se simțea o gingășie, o sensibilitate și o căldură aparte. Toată ființa lui părea că dorește un singur lucru: să-mi ia această durere insuportabilă!

Mie însă, îmi era rușine. Eu, o femeie tânără, frumoasă, sănătoasă care își făcea nevoile la oliță! Iar el îmi șoptea doar două cuvinte:

– Scumpa mea.

Am născut doi copii împreună. El m-a văzut sleită de puteri, epuizată, disperată. Și nu m-a părăsit, nu și-a pierdut dragostea și pasiunea. Doar m-a înțeles. El era un participant la acest ritual sacru. Aici și acum se năștea fericirea noastră, fiul nostru. Pe care l-a luat în brațe. Și care adoră și acum să stea în brațele tatălui.

Iar cineva spune că femeia nu ar trebui să apară în fața bărbatului cu masca pe față pentru că s-ar putea speria și va pleca la alta!

Recent mi-am aplicat spirulină pe fată, am auzit bebelușul plângând și am alergat imediat să-l calmez. Copilul, desigur, s-a liniștit, însă casa s-a umplut de zâmbete. Soțul meu, zâmbind, mi-a spus sincer:

– Draga mea, te iubesc atât de mult. Eu, jenată am alergat din nou la baie. M-am uitat în oglindă și am zâmbit, spirulina crăpase și semănam cu un extraterestru.

De fapt, cred că aceste măști ne fac mai frumoase, părem atât de naive și de amuzante cu bucățile de castravete pe față! Nu înțeleg cum cineva ar putea să nu te mai iubească pentru asta? De ce ar trebui să ne ferim să nu fim văzute? Pentru faptul că încercăm să ne reîmprospătăm tenul? Că facem pielea să strălucească pentru El.

Consider că e minunat că femeia își poate face măști, că vrea să se îngrijească. Că e  sănătoasă și vie. Cum poți să nu iubești viața? Doar pentru că viața nu este perfectă? Ea însă are un alt avantaj. Viața nu este perfectă, dar este adevărată.