Acceptă ceea ce ai! Doar așa vei găsi puteri să mergi mai departe!

Uneori poate fi insuportabil. Insuportabil de greu. Probleme financiare sau probleme în relațiile cu cei apropiați. Singurătatea sau lipsa de înțelegere din partea celor din jur. Pustietate în interior sau lipsa de confort și probleme infinite.

Fiecare își are propriile dificultăți în viață.

Și ai vrea să schimbi totul. Ai vrea ca el să înceteze să te mai înșele cu alte femei sau să fie indiferent. Ai vrea ca ea să îți atragă atenție, să recunoască că tu ești cel mai bun. Ai vrea să găsești un job bun, sau să-ți mărească salariul, sau și mai bine, să primești o moștenire și atunci ai scăpa de toate datoriile. Ai vrea ca mama (copilul, bunica, prietenul) să se însănătoșească, să învingă boala și să fie bine. Ai vrea ca lumea să se întoarcă cu latura bună spre tine, să-ți zâmbească și să-ți ofere tot de ce ai nevoie.

Însă nimic nu se schimbă. Căutarile job-ului nu au niciun succes. El continuă să te privească indiferent, iar ea nu este mulțumită de reușitele și florile tale. Cineva drag este bolnav și nu se însănătoșește.

Și parcă faci tot ce îți stă în puteri. Însă totul e în zadar. Fără rezultate. Vine un moment când nu mai ai puteri, când te simți distrus de neputința ta. Ce să faci atunci?

Să accepți, ceea ce ai.

Da, eu nu îmi pot întreține familia. Acum. Da, el o alege pe alta, și nu pe mine. Da, ea nu vede în mine un bărbat adevărat. Da, boala poate lua puterea, uneori și viața.

Este anume așa. Și cu toate astea, eu încă trăiesc. Eu exist. Eu simt. Durere, ofensă, dezamăgire, tristețe, disperare, furie, dezgust. Multe emoții, și iarăși fiecare cu ale lui.

Dacă te oprești să stai în acest punct, să accepți că totul e anume așa, să trăiești toate emoțiile care te copleșesc, de aici poți face o alegere conștientă.

Aleg să continui să caut un job, nu pentru că mi-e frică, ci pentru că mă accept așa cum sunt și am scopuri, pe care îmi doresc să le obțin.

Aleg să fiu cu el, necătând la neajunsurile lui. Sunt gata să îi accept indiferența sau pot trăi și fără el?

Aleg să o accept așa cum e ea, nemulțumită și să sufăr mai departe sau mă decid să fac o altă alegere?

Pentru început trebuie să accepți. Să realizezi ceea ce ai și că totul este anume așa.

Da, eu continui să lupt, continui să bat în această ușă care nu vrea să se deschidă. Nu pentru că nu am altă ieșire. Ci pentru că aleg să fac anume asta. Să merg pe calea aceasta. Eu nu cedez și continui să merg, sau din contra aleg să cedez. Dar este alegerea mea, nu mă impun circumstanțele.

Așa apare puterea. Puterea de a continua sau de a pune punctul. Și de a porni pe o cale nouă. În primul rând pentru a mă împăca cu sine. Pentru a mă accepta așa cum sunt.