Tot ce își dorea această femeie era să audă vocea fiului său! O istorie emoționantă de viață!

Pe Olga a părăsit-o soțul. Așa pe neașteptate. Dimineața ea a plecat la serviciu, iar soțul de obicei încă dormea, așa cum ziua sa de muncă începea mai târziu. Seara, când și-a adus fiul mai mic de la grădiniță, și după ce i-a controlat temele fiului mai mare, a observat că deja e târziu, iar soțul încă nu s-a întors acasă.

A început să-l sune, însă el nu răspundea. Inima i s-a oprit în loc. Olga a încercat să se calmeze, i-a sunat șefului soțului său, însă nici el nu a luat receptorul.

Atunci ea i-a trimis un mesaj: ,,Unde ești?” Răspunsul nu s-a lăsat mult așteptat: ,,Nu mai pot așa, eu plec, voi trăi în altă parte.”

Olga stătea și privea la ecranul telefonului, ce el nu mai poate, ea nu dorea să știe, totul era clar.

Totul a început cu cinci ani în urmă, când s-a născut fiul lor mai mic Alex. De la început, băiatul se dezvolta normal, potrivit vârstei. Unicul lucru ce o îngrijora pe Olga era că Alex nu pronunța sunete. Plângea cum se cuvine, însă în loc să gângurească el doar mârâia. Când a împlinit un an, Olga a început să atragă atenția, că copiii de vârsta băiatului ei deja pronunță primele cuvinte: mama, apă, dă.

Iar Alex doar mârâia atunci când avea nevoie de ceva. Medicii strângeau din umeri, copilul e sănătos, se dezvoltă normal. Va vorbi, nu vă faceți griji.

La început, soțul se ocupa sârguincios împreună cu Alex, însă când a împlinit trei ani și așa și nu a mai început să vorbească, a lăsat ocupațiile. A devenit iritat, se distanța tot mai mult de Alex. Nu se juca cu el, se străduia să nu-l observe.

Olga însă nu a lăsat mâinile în jos, cea mai mare dorință a ei era să audă vocea fiului. Îi citea cărți, îi spunea poezii, îi cânta cântece. Soțul a început să-și reverse furia asupra Olgăi, o acuza că a născut un copil bolnav.

Olga încerca să discute cu soțul ei, însă acesta nu dorea să o asculte. Ea îl iubea și nici nu dorea să se gândească la divorț. Femeia doar spera că Alex va începe să vorbească și totul se va rezolva.

Iar acum soțul a plecat. Gata. Punct.

Trei zile au trecut ca în ceață. Cât ea era la serviciu soțul și-a luat lucrurile, nu doar ale sale dar și unele comune. Olga a descoperit abia seara că câte ceva lipsește. Și-a întrebat fiul unde este tableta, apoi i-a venit să plângă, însă nu avea lacrimi.

Noaptea i s-a făcut rău. Gândurile îngrozitoare i se roteau în cap. Olga nici nu și-a dat seama cum a ajuns pe pervaz cu geamul deschis larg în față. Noapte, aer rece și proaspăt, până la pământ șapte etaje.

Un pas și gata, totul se va sfârși. Deodată Olga a auzit în spate un zgomot și o voce de copil: ,,Mamă, nu!”

Fără să creadă în cele auzite, Olga s-a întors și a sărit înapoi pe podea. În fața ei stătea Alex. El a repetat: ,,Mamă, nu!”

Olga și-a strâns fiul în brațe și a început încet să plângă. Iar prin cap i-a trecut un singur gând: ,,Acum totul va fi bine!”