Învață să împarți bucurii mici și vei primi în schimb o fericire mare

Eram la supermarket. Mi-a atras atenția un băiețel de vreo 6 ani ani, îmbrăcat sărăcăcios, dar îngrijit. Se uita printre rafturi și în ochii lui se citea că își dorește ceva, dar nu îndrăznește să ceară.

În timp ce mama examina atent prețurile produselor, cel mic a luat o cutie de carioci, a mângâiat-o cu mânuța, a mirosit-o și a pus-o la loc. Apoi a mai pus mâna pe ceva, a răsfuflat adânc ca un moșneguț și a început să caute altceva cu ochii. Mama s-a aplecat și i-a șoptit la ureche „nu avem bani”. El a dat din cap și nu a zis nimic.

Băiatul avea o căciulă veche cu urechi și pe deasupra îi mai era și mică, se vedea că o poartă de la vreo doi ani. Mi s-a făcut milă de el…

Am luat repede coșul, am aruncat în el carioci, plastilină și alte mărunțișuri de acest fel. Intenționam să i le dau, dar nu știam cum ca să nu-i ofensez.

Am așteptat până mama a ajuns la casă, m-am apropiat de ei și zic: „Bună. Ai auzit că azi este ziua căciulelor cu urechi? Avem un concurs al celor mai originale căciuli cu urechi. Să știi că ai câștigat!”

Privirea lui mi-a pătruns în suflet….

A fost a doua oară în viață când m-am întâlnit cu această privire. Prima dată s-a întâmplat în Bulgaria. Am avut un an cu ședințe de judecată istovitoare. Aveam un avocat lacom și inutil. Îmi pierdusem slujba. Mergeam la ultima ședință și dacă pierdeam procesul de judecata, îmi luau copilul. Ploua foarte tare. Am intrat în prima cafenea ca să mă încălzesc puțin.

Era foarte aglomerată. Pe mese aveau niște cărți de joc. Jucau Bingo. Prima dată auzisem de el. M-am așezat. Mi s-a adus și mie o carte. Costa exact ultimii bani pe care-i aveam în buzunar. M-am rușinat să refuz și am riscat. Ce credeți? Am câștigat. Am câștigat un coș plin cu bani. Din fericire am avut suficientă minte ca să mă opresc.

Momentul în care am aflat că am câștigat se aseamănă foarte mult cu privirea pe care a avut-o băiețul care și-a primit darul.

Este momentul pe care aș vrea să-l repet de mai multe ori, nu neapărat cu mine, dar cu alții. Pentru că ceea ce facem, facem pentru noi indiferent că e de rău sau de bine.