Fii avocatul copilului tău la școală! E mai important decât crezi

Noi ne lăsăm copiii în grija lor, îi considerăm o autoritate pentru ei, dar uităm că și ei sunt oameni ca și noi. Și profesorii pot avea zile proaste, prejudecăți și își pot vărsa ura asupra copiilor noștri. Iată de ce noi trebuie să fim avocații lor.

Atunci când copilul tău este certat la școală nu te grăbi să ei partea profesorului. Nu-l ataca de rând cu pedagogul, orice s-ar întâmpla. Nu-și face temele? Vai ce tragedie! Haceți temele împreună. A fost neascultător la ore? Îngrozitor! Dar de fapt nu este.

Este îngrozitor atunci când pe lângă țipetele și nemulțumirile profesorului se mai aliază și părinții indignați. El e unul și toți îl acuză. Chiar și maniacii au avocați la judecată, iar aici avem un sărman care nu a învățat o poezie și lumea sa s-a transformat în iad. La naiba! Tu ești unicul și principalul său avocat.

Profesorilor nu întotdeauna le pasă de starea psihologică a copilului, ei răspund  de procesul educațional, de verificarea caietelor și de viața lor personală. Dacă profesorul ceartă copilul, tu nu trebuie să faci același lucru. Furia profesorului e suficientă.

Nu trebuie să țipi la el ca să răsune casa. Explică-i calm, cu bunătate și ironie. Copilul și așa a trecut prin stres. El nu va înțelege nimic din ceea ce-i spui pe un ton ridicat, el este confuz și speriat.

Copilul tău este cel mai bun din lume. Profesorii vin și pleacă, iar copilul este mereu lângă tine.

Profesorii au o misiune foarte grea, de aceea în cele mai multe cazuri au insuficientă răbdare, sunt nervoși  și obosiți, lucru care-l revarsă nejustificat asupra copiilor.

Atunci când vi se vorbește copilul de rău la adunările de părinți, nu stați ca niște oițe să vă cereți scuze, iar după asta să mergeți acasă și să vă descărcați furia pe copil, pentru că „va făcut de rușine”. Ascultați tot ce vi se spune, iar apoi vorbiți cu profesorul între patru ochi. Fiți fermi, convingători și calmi, la fel ca un avocat în judecată.

Acasă nu-l atacați toți odată: mama, tata, bunicul și bunica. Trebuie să se găsească cineva care să zică: „Ajunge, eu voi discuta cu el în liniște.” În acest fel lumea copilului se armonizează.