Halucinant de adevărat: 28 de afirmații înțelepte ale Pisicii de Chershire (Alice în Țara Minunilor)

-Atitudinea serioasă față de orice în lumea asta este o mare greșeală.

-Și cum rămâne cu viața? E ceva serios?

-Ooo da, viața e ceva serios! Dar nu foarte tare…

Eu nu sunt nebun, pur și simplu realitatea mea se deosebește de a ta.

Cum nu ai privi, trebuie să privești în direcția corectă.

-N-aș vrea să nimeresc la niște nebuni.

-Păi aici n-o să poți schimba nimic – noi toți suntem nebuni și tu și eu.

Ideea e că atât timp cât ești mică poți vedea ceea ce nu poți vedea când ești mare.

-În lumea noastră totul e posibil.

-Stop! Greșeală: în lumea voastră. În a mea e totul după regulile mele.

Atunci când capul cuiva zboară în nori, inima altcuiva se îneacă.

Ador nebunii: doar ei înțeleg lumea înconjurătoare, doar cu ei pot găsi limbaj comun.

Atunci când drumul este imprevizibil, încearcă să pășești la întâmplare. Lasă-te dusă de vânt.

Sunt numiți proști cei care aleg calea cea grea.

Încrederea și nebunia sunt două fețe ale aceleiași monede.

Privește, învață, acționează.

Uneori reflexia din oglindă e mai reală decât obiectul.

Se întâmplă să văd în nebunia ei și scântei de talent adevărat.

Stupid nu înseamnă neinformat.

Atunci când minunile devin halucinații, rațiunea se transformă în nebunie.

-Cum să te înțeleg?

-Nu este obligatoriu să mă înțelegi. E obligatoriu să mă iubești și să mă hrănești la timp.

Nu contează de ce neimportantul a devenit important. A devenit și gata.

Ghicește ghicitoarea: când ciocanul de crochet seamănă cu un electroșoc? Răspunsul e evident: când îți convine ție.

-Ce fel de sunete sunt acolo? – a întrebat Alisa.

-Acestea sunt minuni – a răspuns indiferent Motanul de Chershire.

-Și ce fac ele acolo?  – s-a interesat fata.

-Așa cum se cuvine, a căscat Motanul, – se întâmplă.

Amenințările, promisiunile și intențiile bune nu sunt acțiuni.

Ai două opțiuni: una te va duce la fericire, alta la nebunie. Sfatul meu este să nu te poticnești.

-Spuneți-mi vă rog, unde să merg de aici?

-Dar unde vrei să ajungi? – a răspuns Motanul.

-Mi-e indiferent… – a zis Alice.

-Atunci nu contează unde mergi, – a menționat Motanul.

-Numai să ajung undeva, – a precizat Alice.

-Neapărat o să ajungi undeva. Numai trebuie să mergi suficient de mult. – a zis Motanul.

Unii nu văd ieșirea chiar dacă o găsesc. Alții nici nu o caută.

Discuțiile la masă despre vărsări de sânge îmi strică apetitul.

Strâge tot ce vei găsi util. În afară de indiferență și ignoranță. Așa posibil că vei supraviețui.

Cei care spun că nu există nimi mai bun pentru calmarea nervilor decât o ceașcă de ceai, de fapt nu au gustat un ceai adevărat. Este ca o injecție de adrenalină direct în inimă.

Dacă Pisica de Chershire zâmbește, înseamnă că cineva are nevoie de asta.

-Unde pot găsi pe cineva normal?

-Nicăieri. Nu există normali. Toți sunt atât de diferiți și după părerea mea, asta e normal. – a răspuns Motanul.