Înainte de a iubi pe cineva – iubește-te pe tine!

Iubirea de sine – este o sursă de bunăvoință și respect. Dacă aceste sentimente sunt insuficiente, relația devine autoritară sau se construiește după modelul “victimă-urmăritor”.

Dacă nu mă iubesc, nu voi putea iubi nici altă persoană, pentru că voi tinde să fiu iubit(ă). Va trebui – fie să cer “adaos”, fie să renunț la sentimentele altei persoane, pentru că oricum nu sunt suficiente.

Cel care nu se iubește, la început folosește, apoi distruge încrederea partenerului. “Furnizorul iubirii” se simte incomod, începe să se îndoiască și în cele din urmă obosește să-și demonstreze sentimentele. Misiunea e imposibilă: nu-i poți oferi celuilalt, ceea ce-și poate oferi singur – iubirea de sine.

Cel care nu se iubește, deseori inconștient, pune la îndoială sentimentele celuilalt. Lipsa iubirii de sine poate lua forma unui devotament aproape maniacal, o obsesie de dragoste. Dar o astfel de obsesie maschează nevoia insațiabilă de a fi iubit.

O femeie mi-a povestit cât de mult suferea din cauza declarațiilor de dragoste constante ale soțului ei! În ele era violență psihologică ascunsă, care anula tot ceea ce putea fi bun în relația lor. După ce s-a despărțit de soțul ei, a dat jos 20 kg pe care le adăugase, încercând inconștient să se apere de confesiunile lui terorizante.

Dragostea altuia niciodată nu va putea umple lipsa noastră de iubire. De parcă sub coperta iubirii cuiva, îți poți ascunde frica și anxietatea! Când omul nu se iubește, el vrea o iubire absolută, necondiționată și îi cere partenerului să-i arate noi dovezi ale sentimentelor sale.

Eu însumi eram un copil adorat, comoara mamei. Însă ea a construit cu mine relația cu ajutorul ordinelor, șantajului și amenințărilor, care nu mi-au permis să învăț ce este încrederea, bunăvoința și dragostea de sine. În ciuda faptului că mama mă adora, eu nu mă iubeam. Când aveam nouă ani, m-am îmbolnăvit și la spital am cunoscut o asistentă medicală care (pentru prima dată în viața mea!) mi-a dăruit un sentiment uimitor: sunt valoros – așa cum sunt. Sunt demn de respect – deci sunt demn și de iubire.

De aceea nu obosesc să repet: cel mai bun cadou pe care îl puteți face unui copil – nu este atât să-l iubiți, cât să-l învățați să se iubească.

Autor: Jacques Salome – psiholog, scriitor