Iată care sunt adevăratele bucurii ale vieții. O pildă ca un balsam pe suflet

Un înger tinerel a fost trimis pentru prima dată pe pământ. El s-a așezat pe un ram și a început să asculte discuția dintre câțiva copii.

-Tatăl meu aseară mi-a dăruit o fundiță. Ia priviți cât e de frumoasă! Eu l-am rugat să mi-o cumpere și el imediat mi-a îndeplinit dorința. Mama a zis că e o mare bucurie atunci când cineva îți oferă cadouri, – a zis Maria, jucându-se cu degetele în păr.

Toți copiii au început să-i admire fundița.

-Iar eu am creioane colorate. Mi-au fost cumpărate de curând. Înseamnă că am și eu o bucurie? – a întrebat Oana.

Dănuț și-a scărpinat nasul, iar apoi a adăugat:

-Mie părinții mi-au cumpărat o bicicletă, doar că încă nu știu să merg cu ea. Și acesta este un cadou, nu-i așa?

-Mama a zis că bucuria este atunci când primești cadouri și te simți bine, – a precizat Maria, așezându-se pe bancă.

-Și dacă nu-ți dă nimeni cadouri, înseamnă că nu ai bucurii? – a întrebat Dănuț, privind spre Ionel care se juca cu piciorul în nisip.

-Atunci când nu primești nimic, înseamnă că nimeni nu te iubește – a spus răspicat Maria.

În acel moment toți au privit spre Ionel. Ei știau că Ionel stă cu bunica și primește foarte rar cadouri sau aproape deloc.

Ionel a simțit că va începe să fie jelit, de aceea repede a anticipat momentul:

-Am și eu o bucurie. Aseară pădurea mi-a oferit un coș plin cu ciuperci, vă imaginați?

Toți copiii au început să-l privească mai atent.

-Păi acesta nu este un cadou, tu singur le-ai strâns. Trebuie ca cineva să ți le dăruiască – a zis Maria.

Ionel s-a gândit câteva clipe, iar apoi a adăugat.

-Vă amintiți, aseară a plouat? Voi v-ați dus repede acasă, iar eu am așteptat în foișor până ce bunica s-a întors de la magazin. Păi iată, aseară ploaia mi-a dăruit un curcubeu mare și frumos. Pentru mine a fost o bucurie extraordinară.

Copiii îl priveau cu gura căscată.

Îngerul a scos carnetul pentru notițe și a scris:

„Prima zi. Am întâlnit un mic magician… deși mi s-a spus că nu mai există.”