Psihologii susțin: Da, devenim tot mai introvertiți cu înaintarea în vârstă!

Oamenii îmi spun tot timpul:,,Am devenit tot mai introvertit cu înaintarea în vârstă.”

Această afimrație este valabilă și în cazul meu. La școală aveam o mulțime de prieteni, cu care ieșeam în fiecare weekend. Acum, trecută de 30 de ani, simt că un weekend ideal ar fi acel în care nu aș avea niciun plan. Nu sunt unica persoană care gândește așa. Mulți dintre prietenii mei extrovertiți acum preferă să petreacă timpul cu familia acasă, decât în oraș.

Psihologii confirmă, că noi devenim mai introvertiți pe măsură ce îmbătrânim. Acest fenomen este cunoscut ca ,,maturizare intrinsecă” și înseamnă că personalitățile noastre devin tot mai echilibrate pe măsură ce îmbătrânim.

În general, oamenii devin mai stabili din punct de vedere emoțional, mai agreabili și mai conștiincioși în timp ce își lasă tinerețea în urmă. De asemenea, ei au nevoie de tot mai puțină socializare și divertisment pentru a fi fericiți.

,,Nivelul ridicat de extraversiune este probabil important pentru relaționare activă, de aceea majoritatea din noi sunt mult mai extravertiți în perioada adolescenței și tinereței” – spune Susan Cain, autoarea blogului Quiet.

Cu alte cuvinte, comportamentul mai extravertit ajută la stabilirea unor relații sociale și întâlnirea partenerului. Apoi, (teoretic) până la vârsta de 30 de ani suntem implicați deja într-o relație de durată. Astfel, devine mai puțin important să întâlnim atât de des persoane noi.

Imaginează-ți cât de dificil ți-ar fi să creezi o familie și să crești copii, dacă permanent ai fi la petreceri. De aceea, de dragul familiei, copiilor și carierei este foarte important să devenim mai introvertiți.

Personalitatea noastră se transformă, nu putem să negăm acest fapt, însă temperamentul – nu. Asta înseamnă că dacă ești un introvertit întotdeauna vei rămâne unul. Iar dacă ești extrovertit, chiar dacă vei deveni mai liniștit cu vârsta, în esență vei fi tot un extrovertit.

Cercetările confirmă această ipoteză. În 2004, psihologii de la Harvard, Jerome Kagan și Nancy Snidman au cercetat introversiunea și extraversiune la oameni.

Unor bebeluși le-au fost prezentați niște stimuli nefamiliari. Unii din ei s-au supărat, au început să plângă și să bată din mâini și din picioare. Acești copii au fost extrem de reactivi la mediu. Alți bebeluși au rămași calmi și nu au demonstrat teamă față de obiectele prezentate.

Peste câțiva ani, când bebelușii au crescut și au devenit adulți tineri, psihologii au comparat rezultatele. Bebelușii care au fost mai reactivi au crescut fiind precauți și mai îngrijorați, trăsături ce se suprapun cu introversiuniea. Ceilalți, care au fost mai puțin reactivi, au rămas îndrăzneți și ca adulți.