Iată ce fac oamenii obosiți de viață. Realitatea secolului XXI

Anul trecut, vecina mea care avea o funcție destul de bună, a renunțat la ea, a dat în chirie apartamentul cu trei camere și s-a mutat cu traiul la țară. Pentru totdeauna. Până la pensie îi mai rămăseseră vreo 15-20 de ani…

Cei care o cunoșteau erau nedumeriți. Cum să renunți la așa job? Cum să renunți la așa apartament, în schimbul unei căsuțe din lemn cu liliac sub fereastră și vedere spre mlaștină. Nu este ceva normal. Toți visează să aibă succesul ei. Însă ea este absolut fericită.

Și cu fiecare an astfel de oameni există tot mai mulți.

Desigur, nu toată lumea lasă totul și pleacă. Dar își schimbă viața semnificativ. De exemplu, din medici – se fac fotografi liberi, din contabili – jurnaliști.

Observați: de ce cu fiecare an devin tot mai mulți și mai mulți liberi profesioniști? Pentru că în era internetului și tehnologiilor nu este nevoie să fii legat de un anumit loc de muncă, cu un program strict – de la nouă la șase. Dar există și altceva…

Există oameni obosiți de viață.

Ni se impune prea insistent succesul. Dar ce este succesul? Îi puteți da o definiție clară acestui cuvânt?

Încă de la grădiniță suntem încărcați cu tot felul de obligații. Și așa, toată viața. Ni se spune că ne vom odihni la pensie. Iar acum trebuie să obținem succesul.

Lovește-ți capul de pereți, dar fii un om de succes. Un om supereficient. Să nu fii leneș, să nu te îmbolnăvești, lucrează – apoi mori. Să fii un muncitor excelent – este visul fiecărui lider. El nu răcește, nu obosește, nu se duce în vacanță, lucrează ore suplimentare și în week-end. El vrea să fie extrem de eficient, de succes. Dar oare trebuie? Chiar trebuie?

În perioada anilor de studii suntem speriați și amenințați. Învață, altfel nu vei reuși în viață. Învață, altfel nu vei fi acceptat. Învață, învață…

Setul standard. Două facultăți. Căsătorie de succes. Muncă prestigioasă. Apartament, mașină și cabană. În vacanță de câteva ori pe an. La Paris pentru aniversarea nunții. Douăzeci de perechi de cizme, treizeci de genți. Pentru fiecare sezon. Chiar ai nevoie de toate astea?

Cândva, cineva a decis că acesta este succesul. Dar sunteți siguri că exact în asta se măsoară? Avem nevoie de el?

Succesul. În realitate este cea mai mare minciună a vieții noastre.

Și înțeleg acest adevăr simplu, numai oamenii profund obosiți de viață, pentru care pe primul loc este liniștea sufletească. Posibilitatea de a nu alerga nicăieri. De a nu-i demonstra nimănui nimic. De a trăi, nu a supraviețui.

Există oameni care au alergat, au alergat, apoi au căzut și au înțeles că nu mai pot. Și atunci încep să vadă viața în alte culori. Cel mai des se întâmplă pe fundalul epuizării și stresului sever. Ajungând pe patul de spital, ei înțeleg foarte multe lucruri.

Oamenii obosiți, treptat schimbă totul, se schimbă ei înșiși. Învață viața din nou, ajustând circumstanțele în funcție de nevoile, dorințele și ceasul lor biologic. Controlându-și complet viața, fără a avea încredere în dispoziția și deciziile angajatorilor. Ei pictează și citesc foarte mult. Gătesc supe și plăcinte. Petrec timpul cu cei mici, în natură. Pur și simplu respiră. Înțeleg că o geantă le este de ajuns.

Sunt oameni care chiar primesc plăcere din goana după succes. Până la sfârșitul vieții, fără a obosi de ritmul nebun. Și în aceleași timp, pot simți viața în toate manifestările ei. Însă nu toți pot fi așa. Nu toți pot ocupa funcții de prestigiu și gestiona companii de succes. Cineva trebuie să măture și frunzele căzute.

Oamenii obosiți de viață și oamenii care urmăresc succesul nu se vor înțelege niciodată. Însă dacă simțiți că nu mai puteți, nu vă fie teamă să schimbați totul. Nu tratați viața prea serios. Ea este prea scurtă pentru asta.