Klimt și Schiele: Pictorii expresioniști care au șocat Europa prin creația lor avangardistă!

Gustav Klimt și Egon Schiele sunt doi titani din lumea artei vieneze, doi prieteni, creația cărora a devenit motivul numeroaselor discuții și scandaluri, care au zguduit întreaga Europă.

La prima vedere, puțin ce aveau în comun acești doi pictori: Klimt era un sensualist adevărat, care picta elita Vienei în haine aurii, iar Schiele, aproape cu 30 de ani mai tânăr ca primul, era un egoist, creațiile căruia șocau auditoriul și duceau la scandaluri inevitabile. Totuși cei doi s-au împrietenit, hotărând să își urmeze propriile viziuni artistice, indiferent de părerea societății asupra operelor acestora.

Într-un moment al vieții sale Klimt a decis, că e sătul de pictura academică. Fiind dezamăgit de numeroasele limite impuse de Künstlerhaus (comunitatea pictorilor vienezi), el și încă câțiva artiști au decis să formeze propria mișcare artistică, cunoscută ca ,,Secesiunea Vieneză”.

Noua viziune a lui Klimt asupra lumii, care de fapt a devenit dovada confruntării dintre Künstlerhaus și Secesiune, a fost redată în lucrarea creată în 1899. Tabloul reprezenta o femeie goală care ține în mână oglinda adevărului, iar șarpele minciunii stă mort la picioarele ei.

În anul 1894, Universitatea din Viena i-a propus lui Klimt să decoreze tavanul sălii festive, pictând 3 tablouri pe el în care să reprezinte Filosofia, Medicina și Jurisprudența.

Universitatea a planificat o sărbătoare a științei, de aceea toți invitații conservatori de fire au rămas îngroziți, văzând siluetele goale și capul somnoros al Lunei, pe care Klimt l-a ales pentru a reprezenta filosofia. Scandalul a ajuns până în parlament, unde pentru prima dată a fost ridicată întrebarea despre cultură.

În 1902, Klimt le-a răspuns detractorilor săi cu tabloul ,,Peștișorii de aur” în care o femeie își demonstrează în mod curajos partea posterioară.

În urma scandalului, tablourile au fost scoase de pe tavanul Universității și expuse într-o galerie de arte. Pictorul era total împotriva acestui fapt, însă părerea lui nu a fost luată în considerație. După asta, Klimt nu a mai pictat la comandă.

Klimt a găsit susținerea în tânărul Schiele, pe care l-a întâlnit în 1907, pe când acesta studia la Academia de Arte Plastice. Remarcând talentul incomparabil al tânărului, Klimt l-a luat sub aripa lui invitându-l să participe la expoziția Kunstshau în anul 1909.

Egon Schiele avea un stil aparte, căutând inspirație a apelat la propriul corp. În primul său autoportret, acesta s-a reprezentat neputincios și fragil, izolat de restul omenirii.

Egon Schiele ducea un stil de viață boem, care contrazicea normele morale aprobate de populația Imperiului. Acesta a fost învinuit că ademenea minori în studioul său pentru a-i picta, pentru ca apoi să fie condamnat la închisoare pentru afișarea desenelor cu caracter necenzurat.

Perioada de detenție a avut un impact puternic asupra pictorului, care se resimțește în creațiile sale de mai apoi.

După ce a participat în Primul Război Mondial, în anul 1917 se întoarce în Viena, unde a devenit unul dintre cei mai importanți artiști ai avangardei, mai ales după moartea lui Gustav Klimt. În cadrul celei de-a 49-a expoziție a ,,Secesiunii Vieneze” din anul 1918, Egon Schiele apare ca cel mai celebrat artist și figura centrală a evenimentului. Un an mai târziu, Schiele a decedat fiind victimă a epidemiei de gripă spaniolă.