Ceea ce nu ne face mai slabi, ne face treptat. O să înțelegi de ce

„Ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic!” – așa și-a spus Nietzsche, după care și-a pierdut mințile, iar apoi a murit. De ce? Pentru că aceste cuvinte frumoase nu sunt adevărate.

Ceea ce nu ne omoară dintr-o dată, ne omoară câte un pic, pe neobservate. Ne omoară bunătatea și încrederea. Sinceritatea și tandrețea. Generozitatea, mintea limpede și inima deschisă… Înșelarea, trădarea, umilința, cruzimea, nedreptatea pot să nu ne omoare din prima, dar picătură, cu picătură… Răbdăm, așteptăm și sperăm că rana se va vindeca, însă cicatricea rămâne, pentru că avem pielea aspră.

Și așa treptat, pielea ta va fi plină de semne și își va pierde sensibilitatea, iar tu te vei consola – am devenit mai puternic! Probabil că da, însă în sufletul tău s-a mai rupt o strună, încă un clopoțel din cristal a mai încetat să sune. Ceva sau cineva a murit acolo în sufletul tău – o zână bună sau un înger micuț, care au fost o parte din tine.

Și deja vei ști cum să reacționezi la o lovitură, la un cuvânt dur, vei ști cum să treci în ofensivă, dacă e necesar.

Vei ști că poți fi lovit în orice moment, fără motiv, așa pur și simplu sau în loc de „mulțumesc”. Deja nu te va mai uimi nimic. Te vei obișnui. Vei învăța să rabzi și să te aperi.

Însă cu fiecare lovitură, trădare sau dezamăgire ceva se pierde. Pleacă pentru totdeauna și moare. Și într-adevăr devii mai puternic, însă din contul altor trăsături importante.

Ceea ce nu mă omoară, pur și simplu nu mă omoară dintr-o dată. Dar mă face mai puternic și mai nesimțit… Trebuie să fie cât mai puțin din ceea ce omoară și cât mai puțini dintre cei care omoară. Pentru că ei oricum sunt niște ucigași, niște ucigași ai sufletelor gingașe și ale începuturilor bune…