Iată de ce brusc ai devenit un om RĂU pentru cineva…

Dacă ai făcut pentru cineva prea mult bine și brusc ai devenit rău, atunci:

– Fie acest lucru a fost bun în opinia ta, dar nu a fost la fel pentru el. Fie ai făcut bine, dar nu pentru persoana care ar fi putut aprecia acel lucru.

– Fie acea persoană nu este recunoscătoare sau la fel de bună ca și tine și astfel, pentru a-și păstra confortul psihologic, te distruge ca pe un obiect care își manifestă bunătatea față slăbiciunea ei spirituală, în timp ce ea nu este capabilă de nici măcar o părticică din bunătatea ta.

– Fie acea persoană nu vrea să-ți fie datoare și să-ți răspundă cu același bine pe care l-ai făcut pentru ea, adică nu vrea să-ți ”plătească”.

– Fie “binele” tău a fost prea intruziv sau nepotrivit.

Sau poate că ai răsfățat omul cu bunătatea ta și acum el vrea mai mult, dar tu deja nu mai poți sau nu mai dorești să-i oferi.

Se mai întâmplă că ”binele” tău a fost făcut în momentul în care omul era neexperimentat, slab sau nefericit și pe atunci el îți era extrem de recunoscător. Dar odată cu trecerea anilor, viața lui s-a schimbat în bine și atunci tu și binele tău îi reamintesc despre perioada când i-ai oferit ajutorul, suportul sau l-ai învățat ceva, iar acum îi este rușine și chiar te asociază cu acea perioadă nefericită pe care a avut-o.

Nu te mira și nu te supăra dacă ai devenit rău pentru cineva, după ce i-ai făcut prea mult bine – acest lucru este obișnuit și poate avea multe motive. Și apoi, făcându-i omului bine – nu aștepta neapărat să primești mulțumiri sau plată – pentru că Binele este înțelept și dezinteresat.

Doar bucură-te că datorită ție, acum, acest om este bine.

Eliberează-l. Probabil, mâine totul va fi diferit – și acest om se va întoarce și te va cuprinde și tot binele pe care l-ai făcut se va întoarce însutit la tine.

Pentru că Binele este o formă de Înțelepciune. Iar Înțelepciunea – o formă de fericire – capacitatea de a acționa corect. De aceea, făcând bine, trebuie să credem că totul va fi bine.

Fiți fericiți! Fiți înțelepți!

* Înțelepciune – capacitatea de a-ti folosi mintea.

** Dacă nu ai minte – locul înțelepciunii îl ocupă prostia.