Teama ne face să respingem oamenii care ne plac…

Uneori respingem oamenii. Și nu pentru că nu ne plac, ci tocmai pentru că ne plac prea mult. Chiar și inconștient. Nu ne apropiem de ei, pentru că ne este teamă.

Ne este teamă să ne întâlnim în sfârșit cu noi înșine. Cu sentimentele noastre puternice, uneori greu de stăpânit. Cu fricile propriilor dorințe, amestecate cu frica de a pierde obiectul. Ne este teamă să fim fără apărare în fața altei persoane.

Evităm durerea sufletească din cauza mișcării neglijente a celui pe care l-am primit deja în adâncul inimii noastre. Ne este teamă să ne asumăm responsabilitatea pentru alegerile, care scot în evidență imperfecțiunile noastre. Vrem și, în același timp, ne temem că viața noastră se va schimba și că va trebui să ne adaptăm, făcând eforturi spirituale.

Oamenii evită apropierea în mod diferit.

Adesea, femeile sunt cele care își asumă rolul de victimă, considerând că fac totul și nu obțin nimic în schimb, deoarece partenerul lor este un monstru. Însă victimele nu fac un lucru important. Nu-și asumă responsabilitatea pentru propria fericire și bunăstare spirituală.

Bărbații, adesea își pun masca indiferenței și insensibilității, pretinzând că nu au nicio atribuție aici… Însă oamenii cu fețe de poker nu-și asumă responsabilitatea pentru faptul că cel puțin 50% din ceea ce se întâmplă în contact – este propria lor energie.

De fapt, totul este la fel de dificil, precum și distractiv. Relațiile apropiate necesită curaj. Și bineînțeles, să fim gata de orice. Însă nu toți sunt pregătiți pentru asta.

De aceea, până la adevărata apropiere nu rezistă toți. Cei care îndrăznesc să facă asta, trecând prin strâmtoarea fricilor, zgâriindu-și inima de colțurile ascuțite ale celuilalt, la fel de înspăimântat și lipsit de apărare – întotdeauna vor fi răsplătiți. Cu plăcere, libertate și creștere comună, care vin ca o răsplată pentru întâlnirea cu tine însuți și cu celălalt.