Explicația psihologului: De ce suntem atrași de anumiți oameni și cine se face responsabil de alegerile noastre?

De ce unii oameni ne atrag atât de mult, încât devin partenerii noștri? Discutăm cu analistul jungian Tatyana Rebeko.

Cum se explică atracția puternică și irezistibilă pentru unii oameni?

Primul impuls în orice relație vine întotdeauna din inconștientul nostru. El de parcă ar scana inconștientul celuilalt și dacă intră în rezonanță cu el, atunci există o reacție instantanee de recunoaștere: ”Acesta este omul meu!” Doar mai târziu încercăm să ne explicăm prin ce ne-a atras această persoană.

O situație specială – este dragostea pasională. În această perioadă, suntem capturați complet de impulsurile inconștiente, trăim o stare de „inconștiență absolută“, așa o numea marele analist Carl Gustav Jung. Deci, interacțiunea noastră cu oamenii este supusă anumitor legi psihologice, iar atunci când inconștientul ia decizia, nu suntem liberi în noi înșine.

De ce printre atâția oameni alegem exact această persoană?

De obicei, acest om devine cel care ne ajută să facem față unor sarcini. El, fie dezvăluie anumite fațete ale “Eu-lui” nostru, care, înainte de această întâlnire rămâneau nerealizate. Fie datorită comunicării cu acest om, putem păstra în inconștient câteva idei despre noi înșine, care sunt prea înfricoșătoare, prea dureroase pentru noi.

De exemplu, o femeie a crescut într-o familie în care își asculta fără obiecții părinții, iar acum îi este dificil să fie independentă. Cel mai probabil, ea va “alege” fie un bărbat încrezător, care o va învăța să fie mai persistentă și mai rigidă, fie un bărbat mai blând, la fel precum este ea: asta o va ajuta să-și lase în ”umbră” lipsa de independență. Și în primul, și în al doilea caz alegerea ei nu va fi absolut întâmplătoare: cel mai probabil, acești bărbați au aceleași complexe și conflicte inconștiente, puteau avea o relație similară cu părinții.

Doar inconștientul ne influențează alegerea?

Ne alegem partenerul și rațional (cel mai des se referă la relațiile de iubire, nu cele de prietenie), dar inconștientul și, în acest caz, mai devreme sau mai târziu va da de știre. De exemplu, femeia care cântărește toate avantajele și dezavantajele, decide că acest bărbat va fi soțul ideal, că împreună cu el își va realiza toate ideile despre viața de familie. Cu toate astea, în ajunul nunții, ea se poate răzgândi, cedând unui impuls (inexplicabil). Ceea ce înseamnă că în ultimul moment, inconștientul ei protestând împotriva acestei căsătorii, preia și deschide calea spre căutarea altui mod de alegere a partenerului.

Care este motivul?

Există mai multe motive. Unul dintre ele este că avem aceeași educație, aceleași relații în familie, studii, de aceea înțelegem acești oameni. Asta ne oferă sentimentul de securitate: putem anticipa modul în care se va dezvolta relația, felul în care se va comporta acest om într-o circumstanță sau alta.

De ce uneori suntem atrași de oameni care ne fac rău și cu toate astea ne este dificil să rupem relația cu ei?

Fiecare dintre noi are calități greu de recunoscut în sine, deoarece sunt inacceptabile pentru personalitatea noastră – Jung numea această parte inconștientă a persoanei “umbră”. Și nu sunt neapărat trăsături negative. Deci, pentru o fată comodă, trăsătura din „umbră“ poate fi capacitatea de a insista pe opinia sa, iar pentru bărbatul mândru de brutalitatea sa – sensibilitatea și vulnerabilitatea. Neacceptând o parte din noi, proiectăm aceste calități asupra altora (cel mai des asupra partenerului), iar apoi le percepem ca sursă a problemelor noastre.

De exemplu, cel care nu-și poate admite zgârcenia, își va învinui partenerul de asta și va suferi din cauza acestui ”defect” al său. În realitate, demascându-i pe alții, ne permitem în continuare să nu ne conștientizăm părțile dureroase sau neplăcute ale personalității noastre. Tocmai de aceea, nu rupem relația cu un astfel de partener: pentru că datorită lui suntem scutiți de nevoia de a ne vedea propriile neajunsuri. Pentru a înțelege ce ne face să începem astfel de relații și să le menținem – de ajutor poate fi psihoterapia. Se mai întâmplă că partenerii singuri încep dialogul, care îi ajută pe ambii să descopere în sine și să-și recunoască calitățile din “umbră”.