Dragi părinți, dacă doriți să creșteți copii fericiți și de succes, lăsați-i în pace și aveți grijă de viața voastră!

Deja de aproximativ 10 ani urmăresc cum părinții își asumă responsabilitatea, care ar trebui să aparțină copiilor lor. Este o modă…? Să faci temele cu ei până în clasa a 9-a, să pregătești ghiozdanul în locul lor, să afli temele pentru acasă de la colegii lor, să-i duci la tot felul de cursuri, când copilul nici nu a împlinit un an, iar în anii de școală copilul să fie atât de ocupat după ore, încât să nu-i mai rămână timp pentru copilărie. Părinții iau multe decizii și alegeri în locul copiilor.

Nu țin minte ca în copilăria mea părinții să fi făcut toate astea în locul nostru. Părinții aveau treburile lor, iar noi învățam independent.

Societatea a devenit ”fixată pe copii”. Familia se construiește în jurul intereselor copiilor. Ei sunt lumina și sensul vieții. Bărbatul și femeia devin o echipă pentru creșterea copiilor, personalul lor de deservire. Și în același timp, încetează să fie soț și soție unul pentru celălalt. Și cel mai important – părinții cred că astfel își fac copiii fericiți, asigurându-le cea mai bună copilărie.

Privind astfel de familii vreau să le spun părinților – lăsați copiii în pace, aveți grijă de voi. Pentru că le distrugeți viața!

Îmi voi explica poziția.

Mulți părinți își explică comportamentul prin dorința de a-și crește copiii oameni de succes, asigurați material, care vor avea alegeri în viață etc. Fac toate acestea pentru ca în cele din urmă, copiii lor să crească oameni fericiți. Părinții nu au fericirea lor, de aceea își doresc cu disperare ca cel puțin copiii să fie fericiți.

Însă arta de a te simți fericit trebuie învățată. Și copiii învață întotdeauna de la părinți. De la părinți ei adoptă stereotipuri de comportament și atitudini față de viață. Ce pot învăța copiii de la astfel de părinți? Ei vor învăța să muncească și să se frângă, vor învăța ce este anxietatea și neîncrederea în lume, dar nu vor învăța niciodată să fie fericiți și mulțumiți.

Pentru că nu are cine să-i învețe, părinții nu cunosc această artă.

”Nu educați copiii, este inutil, ei oricum vor semăna cu voi. Mai bine educați-vă voi.” – proverb englezesc.

Motivul ascuns

Un alt motiv ascuns al acestui comportament – este faptul că părinții încearcă să le ofere copiilor ceea ce le-a lipsit lor în copilărie.  Adesea, acest impuls este o încercare inconștientă de a compensa propriile lipsuri din copilărie. Însă ce vrea copilul, ei uită să-l întrebe. Filmul “Interstate 60” este exact despre asta, priviți-l. Acolo, puteți vedea consecințele acestui comportament.

Sau, dimpotrivă, părinții nu uită să întrebe copilul ce dorințe are și aleargă fanatic să îndeplinească aceste dorințe. De parcă în viață ar avea doar un singur scop – să satisfacă toate dorințele copilului. Iar interese proprii nu au.

Noi nu putem trăi pentru copii viața lor și nu-i putem proteja de greșeli. Ei trebuie să facă propriile greșeli. Dacă încercăm să-i protejăm excesiv, îi lipsim de posibilitatea de a dobândi propria experiență, nu le permitem să se maturizeze și să-și realizeze potențialul. Îi creștem niște infantili lipsiți de inițiativă, care nu știu ce vor, nu au propria opinie și poziție de viață.

Repet, părinți, dacă doriți să creșteți copii fericiți și de succes, lăsați-i în pace și aveți grijă de viața voastră!

Căutați-vă propriile interese și sensuri în viață. Căutați ceea ce vă face mai fericiți, deoarece copiii au nevoie de părinți fericiți. Trăiți în primul rând pentru voi și apoi pentru ei.

Autor: O. Butrim