Iată de ce decizia de a răbda – este o idee proastă!

Într-o relație de cuplu, de regulă totul începe cu simpatia, apoi urmează apropierea reciprocă, fuzionarea și extazul, viața de zi cu zi și plictiseala, conflictele, tristețea, apoi separarea.

Evident, îți atrage atenția tranziția ciudată de la extaz la plictiseală. De ce totul a fost bine și brusc devine plictisitor?

Iată ce cred eu despre asta:

Cei doi, apropiindu-se, se cunosc tot mai bine. Și se simt bine împreună. La început. Însă fiind aproape, observăm mai bine nu numai asemănările, ci și diferențele (uneori le numim neajunsuri). Dintr-o dată se dovedește că nu întotdeauna și în toate coincid.

Și atunci ce fac doi oameni buni, cărora tocmai le-a fost bine împreună și vor ca această stare să continuie pentru totdeauna? Corect. Ei decid să rabde. Poate va trece de la sine.

Ce înseamnă să rabzi? Să-ți restrângi interesele, să nu vorbești despre nemulțumirea ta. În principiu nu e o decizie rea, dacă omul conștientizează ce face și că ”nu va trece de la sine”, că trebuie să meargă la un specialist, să ”arunce” această greutate, dacă nu vrea să supraîncarce relația. Este o decizie matură. Doar că astfel de oameni se întâlnesc foarte rar.

La ceilalți, răbdarea nu se eliberează, ci se încarcă – și de aici apar conflictele care nu erau și după care desigur, doar îți dorești să te desparți. Cum să trăiești în continuare cu omul care ți-a ruinat viața și tu lui? Să vă spuneți unul altuia supărările și pretențiile acumulate timp de 3 ani împreună (sau chiar mai mult, 20 de ani), este o ocupație fără perspective, care nu duce la nimic. De aceea, oamenii se despart.

Și totul a început de la faptul că fiecare a decis să nu distrugă relația ”cu pretenții mici”. Din acest moment s-a început ”fuga din relație”.

Ce puteți face în acest caz?

În ciuda simplității dezvoltării evenimentelor, să rupi cursul lor nu este atât de ușor.

Complexitatea 1. Decizia de a “răbda” deseori nu este conștientizată. Se întâmplă instantaneu (cred că acesta este un mecanism de protecție a relațiilor de a lupta continuu). Și vei ști că rabzi, când deja este insuportabil și vrei să omori pe cineva. În această stare, este imposibil să îmbunătățiți relația: e mai ușor să o distrugeți.

Complexitatea 2. Dacă ați decis să înaintați pretențiile pentru orice lucru mic –  vă veți transforma viața într-o ceartă nesfârșită. Și nu veți rezista mult timp, pentru ca alături de cel drag îți dorești să te simți confortabil, cald, bine.

Apare o dilemă: să spui totul – te despărți. Să nu spui – la fel, te desparți, doar că mai târziu. De aceea, ”trag” toți cât pot, apoi se despart cu gălăgie.

Ce îți propun eu:

1. Învață să-ți înțelegi dorințele. În același timp, monitorizează ceea ce te deranjează în partener (comportamentul, obiceiurile etc.).

Dacă e o ”întâmplare” – găsește o modalitate de a evita iritarea FĂRĂ partener. Bate perna, țipă în baie, rupe-i fotografia.

Dacă ASTA te irită de fiecare dată – la început, faci procedura de mai sus, apoi fără răutate și supărare (furia ți-ai lăsat-o în pernă) îi spui iubitului cu dragoste despre sentimentele tale ( te simți rănită, neliniștită, speriată, etc.,), nu învinuiești, dar afirmi și sugerezi. Îl întrebi ce crede despre asta.

2. Dacă ai ratat momentul “începutului răbdării”, iar iritarea și supărările deja te copleșesc – trebuie să începi o ceartă (da, exact, așa). Apropo, același lucru, probabil, va trebui să-l faci dacă în p.1 partenerul reacționează “neconstructiv”. Cearta se desfășoară conform anumitor reguli, pe care le stipulați când totul este bine, iar apoi le respectați, indiferent cât de mult vă doriți să săriți peste ele.

Atenție: aceste reguli se potrivesc:

– Oamenilor sănătoși mental și fizic;

– Oamenilor curajoși, gata să vorbească despre dorințele lor;

– celor care vor să fie împreună.