O jurnalistă distruge stereotipurile despre femeile singure de peste 40 de ani…

”Atunci când spun că sunt fericită să trăiesc singură la cei 48 de ani, ca răspuns, de obicei primesc priviri pline de neîncredere”, spune Annabel Dixon, jurnalistă. Cu ajutorul psihologului Bella DePaulo, ea distruge stereotipurile despre femeile singure de peste 40 de ani.

“Anul acesta să fie unul special pentru tine” – m-au încurajat prietenele la petrecerea de la începutul anului. Dorințele lor s-au redus la un singur lucru: “Vei întâlni iubirea vieții tale, vei găsi acea persoană specială”.

Câțiva ani în urmă, aceste dorințe și încercări de a mă cupla cu cineva mi-ar fi provocat încântare. De data asta nu am simțit nimic special. Aveam multe planuri pentru anul ce venise, însă pe lista de dorințe nu exista niciun punct “să întâlnesc bărbatul visurilor mele”. În cele din urmă, le-am spus prietenelor: “Știți, eu sunt fericită și singură.” Desigur, m-au privit cu o neîncredere extremă.

Și nu doar eu mă confrunt cu o astfel de reacție. Psihologul Bella DePaulo a scris o carte despre oamenii care au ales conștient viața de burlac. Însăși Bella, niciodată nu a vrut să se căsătorească: “Posibilitatea de a fi singură atât timp cât am nevoie, m-a făcut întotdeauna fericită”.

Bella DePaulo, este psiholog și conferențiar la Universitatea din California, ea a studiat mai mult de 10 ani “singuraticii conștienți”. Lucrările ei și altele similare demonstrează că singurătatea, temporară sau permanentă, poate avea un șir de avantaje psihice și fiziologice.

Cum vi se par astfel de fapte științifice? Majoritatea singuraticilor au o stare fizică mai bună, sunt mai generoși și receptivi, sunt mai sociabili și se întâlnesc mai des cu prietenii, colegii și rudele. Pe lângă asta, ei continuă să se dezvolte, îți aleg un job care le place cu adevărat.

Opinia larg răspândită că singuraticii sunt nefericiți, lipsiți de iubire și de visul de a scăpa de singurătate, este un mit bazat pe nimic, scrie Bella DePaulo. – ”Aceste idei sunt exagerate sau pur și simplu greșite. Ele nu sunt susținute de dovezi științifice. Singuraticii trăiesc bine, pentru că înțeleg sensul profund al iubirii, care este ceva mai mult decât un simplu atașament romantic.”

Acum cinci ani am divorțat după 16 ani de căsnicie. Atunci nu înțelegeam cum aș putea trăi singură. Viața alături de cineva era singurul mod de existență cu care eram obișnuită. Întâlnirile cu alți bărbați au devenit o experiență la fel de incitantă, amuzantă și dezamăgitoare.

Acum nu mai merg la întâlniri. Poate că motivul este vârsta. La 48 de ani, ceasul biologic nu mai ticăie îngrozitor. Te poți concentra pe tine, pe interesele și hobby-urile tale. Poți să mergi la sport, la cursuri, să dobândești cunoștințe și abilități noi, să faci o carieră sau să devii voluntar. În fața mea s-au deschis multe perspective. În plus, știu că în viața mea a existat o iubire mare. L-am iubit cu adevărat pe fostul meu soț și asta a fost reciproc. Deci, nu simt că aș fi pierdut ceva important în viată.

Astăzi trăiesc viața din plin. Am mulți prieteni cu care mă pot întâlni seara sau în weekend, am un job pe care îl  ador, colegi talentați, o mică afacere, o fiică adultă și o pisică de care pot avea grijă. Uneori nu am nicio o clipă de timp liber.

Și aștept cu nerăbdare seara, pentru ca în tăcere și cu plăcere, să citesc o carte bună, iar apoi să adorm în patul meu. Pentru prima dată, nu simt goliciune emoțională sau fizică care trebuie umplută. Am devenit mai atentă la dorințele și nevoile mele.

Și cum rămâne cu s*xul, veți întreb voi? Mă descurc fără el.

Dar asta nu înseamnă că viața de om singur nu are dezavantaje. Întotdeauna trebuie să-ți plătești facturile. Uneori nu ai cu cine discuta o problemă importantă, nu ai de la cine să ceri un sfat sau să-ți împărtășești bucuria. Când eram bolnavă, îmi lipsea o persoană care să stea lângă mine și să-mi aducă o băutură caldă. Nu sunt închisă pentru iubire și întâlniri noi, dar nu vreau să caut. Vreau să fiu o femeie de 48 de ani fericită și singură. Acest lucru este posibil.

După cum scrie Bella DePaulo: “Gândește-te, cine este iubirea vieții tale? Poate nu este “cineva”, ci “ceva”? Dacă te deschizi iubirii în cel mai larg și general context, vei avea mai multe șanse să-ți trăiești viața complet și semnificativ.”