Iată ce NU trebuie să faci, când treci printr-o criză și nu simți niciun sprijin.

Dacă ai o stare energetică scăzută, te simți rău, ești după o criză sau într-o stare de apatie, dar vrei într-adevăr să ieși din ea, este foarte important să urmărești ce te înconjoară în acest moment, ce informații primești, ce vezi și ce percepi.

Dacă, de exemplu, ești într-o stare de depresie sau într-o criză profesională, te recuperezi după o procrastinare prelungită – atunci ar trebui să-i excluzi din spațiul tău pe toți cei care au realizări și succese. Pentru că pe fundalul contrastului succesului lor și ”gropii” tale, te vei simți și mai rău, mai nesemnificativ, lipsit de speranță și nesemnificativ.  Întrucât condițiile voastre inițiale sunt diferite. Oamenii care au succes, în acest moment îi pot motiva doar pe cei care se află într-o stare emoțională mai mult sau mai puțin normală. Cei cărora le lipsesc anumite cunoștințe, un imbold și careva sfaturi.

Însă cei care sunt după o perioadă dificilă – nu au nevoie de sfaturi. Ei au nevoie de o perioadă lungă de recuperare, când treptat își vor recăpăta încrederea în sine și în abilitățile lor. Acei pași mici care pentru cineva par a fi ridicoli, pentru acești oameni sunt singurul mod de a nu se îneca și a nu da înapoi. Prin urmare, dacă vei începe din nou să compari situația ta cu a celor care spun că la ei totul este bine – este foarte probabil că asta te va descuraja și te va arunca înapoi.

Atât timp cât nu ești stabil emoțional, exclude-i din viața ta pe toți cei care te rănesc, te irită, te înfurie. Atenția ta acum este prea valoroasă pentru tine, pentru a-ți consuma forțele pe acele lucruri cu care nu te poți descurca acum.

După un timp, când în interior va deveni mai calm, poți ieși în exterior, poți citi ceea ce ți se scrie, poți verifica dacă asta te afectează. Dacă auzi pasiunea și dorința de a intra din nou în competiție, atunci recuperarea este aproape și poți merge la un alt nivel.

Dacă îți este greu, atunci oferă-ți ocazia să te recuperezi. Dar trebuie să înțelegi că recuperarea nu înseamnă să-ți plângi permanent de milă.

Mila de sine și sprijinul de sine – sunt două lucruri diferite. Una e să-ți spui: ”Înțeleg că acum mi-e greu și nu sunt gata pentru noi realizări, mă simt trist, mi-e teamă, dar voi face câte puțin, sprijinindu-mă.” Și altceva e să-ți spui: ”Sunt atât de nefericit, nimeni nu mă iubește, nu voi reuși niciodată, toți sunt răi, îi urăsc pe toți.”  A doua – este calea tot mai adâncă în ”groapă”.

Trebuie să înțelegi un lucru: dacă te simți rău, ai grijă de tine. Nu este o slăbiciune să excluzi tot ce-ți provoacă durere. Oferă-ți posibilitatea să-ți crești forțele și să-ți reîntorci sprijinul interior.