Într-o zi copilul tău capricios va crește… O scrisoare plină de adevăr pentru toate mamele obosite.

Într-o zi, copilul tău capricios de trei ani va crește și crizele de isterie vor rămâne în trecut. El va învăța să se îmbrace singur. La început îi vei alege hăinuțele, apoi el va învăța să facă singur asta. Iar mai târziu, poate că nici nu va dori să poarte ceea ce i-ai cumpărat, își va alege singur hainele în magazin.

Într-o zi, nu vei mai mărunți mâncarea în blender. Vei înceta să gătești pentru el separat. Iar mai târziu – te vei trezi dimineața și vei descoperi că fiul și fiica ta au pregătit împreună clătite pentru întreaga familie.

Într-o zi nu vei mai fi nevoită să legeni copilul sau să-l alăptezi, pentru a-l adormi. Pur și simplu vei sta alături de el. Apoi, doar îl vei săruta pe obraz înainte de culcare. Iar peste ani el se va culca mai târziu decât tine.

Într-o zi va începe să vorbească fraze întregi, apoi îți va aduce un bilețel: “Mama, te iubesc”, după care, probabil, îți va explica indulgent cum funcționează acest nou program de calculator.

Într-o zi vei schimba leagănul pe cărucior, apoi pe bicicletă cu mâner, după care vei alege un scooter pentru copilul tău. Apoi fiul sau fiica ta vor merge cu bicicleta atât de repede, încât nu vei reuși să-i ajungi.

Acum, copiii îți solicită toată atenția, dar într-o zi vei dori să vorbești cu ei și fiecare va fi ocupat cu treburile sale – lecții, prieteni, smartphone…

Acum, când te întâlnești cu prietenele, fiecare e ocupată cu copilul său sau îi dirijează comportamentul. Dar într-o zi veți putea bea ceai și vorbi ore întregi, iar copiii se vor juca minunat fără voi.

Acum îți înveți fiica să facă păscuțe din nisip, dar într-o zi ea va avea șaisprezece ani și o vei învăța cum să se machieze.

Acum îți înveți copilul cum să cunoască alți copii pe terenul de joacă, dar într-o zi vei face cunoștință cu iubitul fiicei tale. Sau cu iubita fiului tău.

Într-o zi vei lua copilul de mână și îl vei duce la grădiniță, la început pentru o oră, apoi pentru două, apoi pentru o jumătate de zi … Apoi toată ziua. Veți veni seara acasă și el îți va spune: “Pot să mă mai joc?”

La început îl vei conduce la școală și îl vei întâlni după ore. Apoi – doar până la gardul școlii. După ceva timp, el va merge singur la școală. Iar mai târziu – o va lua și pe sora lui mai mică.

Acum, probabil te simți ușurată când copilul rămâne cu bunica. Însă peste ani vei prefera să rămână acasă noaptea – să comunicați, să te ajute la treburile casnice, să se joace cu cei mici. Copilul va fi asistentul tău, pe care îl poți ruga să meargă la magazin, la farmacie, la oficiul poștal. Iar mai târziu va avea viața proprie, iar tu îl vei vedea numai seara. În cel mai bun caz.

Într-o zi vei purta cu mândrie o haină împletită de fiica ta, vei atârna pe perete o imagine pictată de fiul tău, vei veni la concertul micului muzician sau la concursul de karate.

Acum, micuțul îți pune în nas o pară de cauciuc, iar în gură “medicamentul”, jucându-se de-a “spitalul”. Dar într-o zi, vei apela la serviciile fiul tău adult – dentist sau ORL-ist.

Acum probabil ești epuizată, în fiecare zi e același vârtej. Dar într-o zi nu vor fi doi sau trei ani, ci șaptesprezece, optsprezece și vei călători cu copiii tăi adulți în excursii peste hotare. Ei vor comunica în limba engleză și vor schia mai bine decât tine. Apoi vor deveni complet maturi, iar ție îți va fi dor de bebeluși și îi vei ruga să-ți aducă nepoți.

Într-o zi toți  vor pleca de acasă și vei rămâne singură. În sfârșit, poți să ai grijă de tine – să faci ceea ce-ți place, să privești liniștită un film … Dar, dintr-un anumit motiv, nu asta îți va aduce bucurie, ci momentul când toată lumea se va întoarce acasă.

“Să ne bucurăm de adevăratele binecuvântări…” (Regele Solomon).