Cine împiedică bărbatul să-și îndeplinească datoria de familist exemplar?

După cum știți, unui dansator rău totul îi încurcă… Ce sau cine – împiedică bărbații noștri să-și îndeplinească datoria de bărbați – să fie tați, de exemplu?

***

Ieri am scris o poveste despre un bărbat care până la 46 de ani nu a reușit să-și aranjeze viața. Iar un domn a scris în comentarii:

– Și cine se face vinovată, de asta?

A început să acuze femeile, că ele sunt vinovate de eșecurile bărbaților. Că se căsătoresc cu tot felul de personalități asociale, în timp ce bărbații normali stau fără femei.

Idea lui era clară: în toate nenorocirile bărbatului care a ajuns până la părul gri și nu are succes în viață, de vină este femeia. Pentru că cine îl educă? Desigur – femeia îl educă!

Atunci am o întrebare – dragi bărbați, cine vă împiedică să participați la educația fiilor voștri (despre fiice nici nu mai spun, este sub demnitatea multor reprezentanți ai s*xului puternic)? Și nu, nu spuneți că soțiile-rele nu vă permit să vă apropiați de copiii voștri.

Bărbații, încă de la început, se îndepărtează de creșterea urmașilor – motivând că nu au sâni să-i hrănească și, în general, nu e o chestie de bărbat să miroase scutecele, așa că pe parcursul întregii vieți nu prea încearcă să asiste la problemele de educație.

Dacă ești tată, bărbat, atunci educă-l. Insuflă-i bunătatea, inteligența, veșnicia. Nu cu țipete: ”Nu mă deranja, lasă-mă să mă odihnesc.” Ci i-ați fiul și mergeți în călătorii. Cuceriți Everestul. Plutiți pe caiace. Învață-l să aprindă un foc de tabără cu un singur chibrit, explică-i că trebuie să muncească, să nu stea pe umerii cuiva. Spune-i cum să deosebească albul de negru. Despre noblețea bărbătească. Despre datorie. Despre onoare.

Cine vă împiedică, bărbați? E datoria voastră bărbătească – ca tați, ca familiști exemplari, ca cetățeni conștienți. Însă, voi de ce fugiți de asta și apoi învinuiți femeile?