Criticile și observațiile permanente – 2 greșeli majore în educația copilului. Evită-le, nu-ți distruge copilul!

Adesea sunt uimită de metamorfoza care se întâmplă cu micii mei clienți când se încheie sesiunea și ei pleacă în coridor.

Tocmai văzusem bucuria în ochii lor. Erau deschiși, creativi, relaxați. Erau așa cum ar trebui să fie copiii. Însă când părăsesc biroul, acolo unde îi așteaptă părinții, ei își apleacă privirea, trag capul în umeri, își încordează spatele.

De ce persoana cea mai apropiată devine o sursă permanentă de nemulțumire și critici? De ce în cultura noastră educația este egală cu critica? De ce se crede că o mamă bună este cea care face mereu observații? Cât de des poți auzi cuvinte rostite cu reproș, pentru că el se comportă rău?

Desigur, observațiile trebuie făcute, în caz contrar copilul nu va înțelege ce este bine și rău, dar în orice ar trebui să existe o măsură.

Critica infinită duce la faptul că fiul sau fiica ta ”lasă mâinile în jos”. Astfel se formează neputința învățată.

Chiar dacă nu poți trăi fără observații, atunci fă-o pe un ton binevoitor. Atunci când cerți copilul, el trebuie să știe pentru ce îl cerți și să simtă că îl iubești indiferent de orice, că îl cerți pentru binele lui, pentru ca în viitor să nu facă ceea ce este periculos sau interzis.

Dar oare întotdeauna cerți copilul pentru că este vinovat? Nu se întâmplă că motivul nu este el, ci starea ta de spirit proastă? Pe care ți-ai stricat-o, de exemplu, la locul de muncă?

Dacă se întâmplă asta, cere-ți scuze de la copil și pe viitor încearcă să nu-ți mai permiți acest lucru.

De fapt, noi ne educăm copiii prin propriul exemplu. Nu-ți dorești să înjure – nu înjura în prezența lui. Fumezi – nu aștepta ca adolescentul să nu fumeze. Minți – nu aștepta că el va spune adevărul.

Pentru a înțelege ceea ce simte celălalt, ar fi bine să te pui în locul lui. Iar acum imaginează-ți cum se simte copilul tău când este criticat, mustrat sau când i se fac permanent observații.

Vrei să fii în locul lui? Poate fi numită asta o copilărie fericită? Cu siguranță nu.

De aceea, ajută-ți copilul să fie fericit. Cel puțin elimină presiunea din partea ta.

Copiii – sunt ființe înțelepte, ei învață repede având un exemplu în față. Depinde de noi, ce exemplu le oferim: bun sau rău.