5 PROBLEME pe care le vor avea la maturitate copiii crescuți de părinți RECI și INDIFERENȚI!

Indiferenți, absenți, retrași. Acești părinți nu doar în copilărie îi provoacă durere copilului, dar și tot restul vieții îl vor întreba: “Ce rău ți-am făcut, doar te-am îmbrăcat, te-am încălțat, însă tu ești nerecunoscător…?” Copilul rămâne pentru totdeauna cu un sentiment neclar de vinovăție și îndoială: “Cine are dreptate: părintele-autoritate sau eu, cu sufletul rănit?”.

Între timp, rănile provocate de părinți nu numai că nu se vindecă toată viața, dar aduc cu sine și anumite consecințe!

1.Dificultăți în relații

Acest model de relație cu părinții, devine fundamental pentru orice copil și în relațiile cu lumea, oamenii, partenerii. Pentru a-și schimba relația cu lumea, el trebuie să-și schimbe relația cu părinții.

2. Frica de atașament și iubire

Un părinte rece emoțional “învață” copilul că, dacă va simți pentru el iubire, oricum va primi înapoi DURERE din cauza iubirii neîmpărtășite. Și atunci, pentru a evita acest lucru, ar trebui să stea la distanță de toată lumea.

3. Dependențe

Întrucât părintele indiferent nu este disponibil pentru copilul său, în sufletului lui se va forma un gol, care trebuie să se umple cu ceva, pentru că natura nu tolerează goliciunea. Și atunci apar dependențele (mâncarea, s*xul, alcoolul, drogurile, distracțiile etc.) care vor umple acest gol.

4. Probleme cu identitatea

Dacă în copilărie nu leagă o relație emoțională caldă cu părintele (mama), copilul nu poate înțelege și simți cine este cu adevărat. Rezultatul final – va fi pierderea identității de gen, atunci când are îndoieli cu privire la orientarea sa s*xuală.

Dacă nu poți oferi rapid 7 variante de răspuns la întrebarea: ”Cine sunt EU?” – înseamnă că părintele în adâncul sufletului său nu a putut determina cine este copilul. Atunci când există această problemă, în viitor, omul nu poate face corect alegeri, nu-și simte adevăratele dorințe și cu ușurință se supune voinței altora.

5. Pierderea speranței și încrederii în părinți

Dacă nu există relații calde și sincere cu părinții, copilul nu mai are încredere nici în el, nici în alți oameni. Frica neîncrederii se stabilește pentru totdeauna în sufletul unui astfel de copil și în viața adultă el nu mai crede că poate fi iubit de cineva.

La maturitate, acești copii își pierd pentru totdeauna capacitatea de a se bucura de viață, de a iubi cu adevărat. Pentru a-și recâștiga încrederea și posibilitatea de a iubi, ei trebuie să parcurgă un drum lung de reabilitare pentru a deveni oameni compleți, a se întâlni cu sine și din nou să se deschidă lumii precum în copilărie! Dar, cu siguranță merită să parcurgă acest drum.