”Nu am niciun motiv să tolerez femeia de peste 40 de ani, care și-a pierdut această calitate…”

Mă apropii de 40 de ani și tot mai des întâlnesc bărbați de vârsta mea care divorțează. Pleacă, pentru că nu mai suportă.

Pentru că viața cu o femeie modernă emancipată nu justifică cheltuielile psihice ale unui bărbat matur. Ceilalți rabdă. Din motive de responsabilitate și zgârcenie: ce se va întâmpla cu copiii, ce vor spune rudele, cum voi trăi dacă voi împărți averea, casa de vacanță, mașina? Cu adevărat fericiți sunt foarte puțini și încă nu este clar – sunt fericiți sau au învățat atât de bine să se mintă singuri.

Nu voi scrie lucruri urâte despre femei. Voi scrie despre fericirea bărbaților. Ați auzit de ea? Nici eu n-am auzit.

De ce se căsătorește bărbatul? Această întrebare are un răspuns romantic și greșit. De fapt, în orice relație, inevitabil se conectează o anumită economie, un fel de “tu mie – eu ție” – și încălcarea acestei reguli nescrise duce inevitabil, dacă nu la distrugerea căsătoriei, atunci la dispariția iubirii.

Imaginează-ți, de exemplu, că bărbatul tău pleacă într-o pasivitate necondiționată, pierde dorința de a domina cel puțin ceva în câmpul vieții. Care vor fi acțiunile tale? Exact, el foarte curând va vedea ochii triști ai soției sale. La fel și femeia, dacă va pierde în ea tot ce are feminin, cu excepția organelor genitale, mai devreme sau mai târziu se va omorî în ochii soțului ei. A fi iresponsabilă față de bărbat – este dreptul ei, oferit de lege și de normele culturale necontestate.

Dar după 35-40 de ani vine perioada când iluziile dispar, natura pune lucrurile la locul lor. Majoritatea bărbaților nu au acum niciun motiv să continue relația cu o astfel de femeie. Cei care au reușit să intre în necazuri, au o dorință irezistibilă să plece. Pentru că regula “eu ție” pe care a avut-o această femeie a fost frumusețea ei, care acum nu mai există.

Doar dacă partenerul ei de viață nu posedă o răbdare maniacală – această femeie este sortită la divorț. Bărbatul nu poate rămâne cu ea. Rămânând cu această femeie, fără niciun pic de ”eu-ție”, el pierde în proprii ochi dreptul de a se numi bărbat. Dar din punct de vedere al legii și moralității, el ajunge în rahat. Acea lege și morală modernă, care nu se opune atitudinii iresponsabile a femeii față de bărbat.

Să suporți femeia în casa ta este posibil numai dacă după 40 de ani ea nu-și pierde atractivitatea feminină. Nici la 50, 60 și chiar la 90 de ani.

Dacă ea își dă seama că atractivitatea feminină – este nu numai fața, sânii și fesele. Și nici măcar viziunile comune și apropierea spirituală – idei cu care manipulează femeia emancipată.

Atractivitatea feminină – este capacitatea de a încărca aerul cu sine. A armoniza lumea cel puțin într-o casă. Nu pentru a viola natura masculină și feminină, ci a-i oferi partenerului său ceva fără de care el nu se poate simți un om fericit: respect, dominație ușoară, pace. Și fără isterie să ceară de la bărbat sentimentul de securitate și tot ce vine de la el – sensibilitate, generozitate, loialitate.