Introvertiții și extravertiții: 2 tipuri de personalități care formează o armonie ideală în lume.

Atunci când un introvertit ajunge în compania unor extravertiți, fiecare dintre părți are sentimentul că celălalt este ”ciudat”.

Însă introvertitul își va păstra această opinie pentru sine și cu asta îi va dărui extravertitului libertatea de a se manifesta și a fi cel care este.

Iar extravertitul va încerca foarte activ să scoată acestă opinie și să o pună în viața introvertitului și, de asemenea, în mod activ să-l schimbe, să-l repare, de parcă acesta ar fi frânt, ar fi un extravertit disfuncțional.

Probabil extravertitul, cu poziția sa de viață activă, cu dorința de a participa oriunde, de a atinge multe lucruri în viață, îi este dificil să accepte că pentru introvertit e normal să tacă, e normal să stea în singurătate sau să stea acasă.

De fapt, extravertiții sunt mai mult despre ” a face”, iar introvertiții despre ”a fi”. Și una și alta este o normă.

Imaginați-vă o lume în care există doar extravertiți sau alta care e plină de introvertiți. Va fi ceva plictisitor, monoton, monocromatic, nuante atât de diferite de gri.

Introversiunea și extraversiunea, sunt ca ciocolata și vanilia! Iar aceste două tipuri de personalități formează o armonie ideală în lume.

Extravertiții sunt binecuvântați cu o mulțime de forțe vitale, care îi ajută să aibă multe hobby-uri, să participe la o mulțime de activități și jocuri. Ei sunt bucuroși și fericiți când acționează. Fără activitate, mor. Adoră să concureze, să vorbească mult, să argumenteze.

Introvertiții sunt dotați cu multă energie mentală, pe care o alimentează în mod constant din cărți, filme și din propria lor creație. Mintea lor are nevoie de această mâncare, fără de care se simt rău. Când ajung la petreceri, preferă să se ascundă într-un loc retras sau să vorbească cu copiii și câinii. Au nevoie de singurătate precum de aer, de aceea iubesc atât de mult natura!

Conflictul apare atunci când nu înțelegem diferențele înăscute ale fiecăruia dintre noi, le marcăm ca fiind patologii, ne revoltăm, vrem să-l schimbăm pe celălalt așa cum e corect și potrivit pentru noi. Pentru noi, dar nu pentru el.

În opinia mea, extraversiunea nu poate fi considerată o normă de bază, un model de sănătate mintală. Pentru că acest lucru va fi nedrept pentru toți introverții care sunt așa de la natură și sunt foarte valoroși. Ei nu sunt ciudați. Ei nu sunt frânți sau disfuncționali. Ei sunt introvertiți obișnuiți.