Această parabolă te va învăța cum să răspunzi insultelor și să nu devii complicele răului!

Un om care îl insultă pe altul, în majoritatea cazurilor este profund nefericit și incapabil să iubească. De aceea, supărându-ne din cauza insultelor, noi înșine creștem nefericirea în această lume. Pentru că atât timp cât nu accepți negativitatea, ea nu-ți aparține. Cum să răspundeți insultelor și să nu deveniți complicii răului – răspunsul îl veți găsi în această parabolă.

Un bătrân înțelept și elevul său mergeau pe un drum de țară. În fața lor venea un om agitat, care-i blestema pe toți.

– Ce s-a întâmplat prietene? – îl întreabă Înțeleptul.

– Tocmai am fost insultat de un nebun cu ultimele cuvinte și, de altfel, pentru nimic! Ce i-am făcut?

– El nu putea să te jignească – i-a răspunsul Înțeleptul .

– Cum nu putea, dacă m-a jignit! Nici măcar nu mă cunoști, mă vezi pentru prima dată. Cum poți spune asta?

Bătrânul s-a îndepărtat câțiva pași, s-a aplecat, a luat ceva de jos și s-a apropiat de om, întinzându-i ceea ce ținea în pumn.

– Ia, asta cu siguranță o să te ajute.

Bărbatul automat a luat ceea ce i-a întins bătrânul, dar văzând că e un gândac, s-a speriat și a aruncat insecta.

– Îmi pare rău, prietene n-am vrut să te supăr. Elevul meu cu siguranță are ceea ce-ți trebuie.

Și adresându-se elevului i-a spus:

– Oferă-i acestui domn ceea ce am găsit când ne odihneam.

– Ce e asta? Dacă e o altă insectă, nu o voi lua.

Elevul a dezlegat traista și a scos un măr. Trecătorul părea nedumerit de fructele frumoase și suculente și, asigurându-se că nu era un alt truc, a mulțumit, dar nu l-a luat.

– De ce nu iei mărul? – a întrebat bătrânul. Insecta ai luat-o fără să stai pe gânduri!

– Am luat-o involuntar. Nu știam ce-mi oferi! De măr pur și simplu nu am nevoie.

– Așa este și în viață: adesea acceptăm ceea ce nu avem nevoie, fără să ne gândim. Ni se oferă – luăm. Eu îți pot da ceva, dar până când nu vei accepta acest lucru, acțiunea mea rămâne neîndeplinită: îți dau – dar tu nu iei. Atunci când îți ofer și tu acceptați – acțiunea mea devine perfectă: ți-am dat – ai luat. Eu nu-ți pot da nimic până când nu “accepți” acest ceva!

Dacă cineva te insultă, ai de ales: accepți insultele (de cele mai multe ori o facem fără să ne gândim) și te superi sau pur și simplu nu le accepți, înțelegând că nu ai nevoie de asta. Iată de ce am spus că acea persoană nu putea să te insulte – te-a insultat, dar tu l-ai ajutat acceptând cuvintele jignitoare!

Sursa