Până când nu îmbrățișezi omul, este dificil să înțelegi ce simți pentru el…

Până când nu îmbrățișezi omul, este dificil să înțelegi cum vă tratați reciproc – ca oameni dragi, prieteni sau rude? De fiecare dată, prima îmbrățișare este un indicator al reciprocității voastre. Până când nu se întâmplă, nu există explicații pentru procesele ce au loc – cunoaștem acest lucru doar îmbrățișându-ne.

De îndată ce două corpuri se apropie și se ating, de îndată ce două câmpuri energetice trec unul prin celălalt – între oameni apare un spațiu nou, de fiecare dată imprevizibil, asemănător cu o lume nouă – invizibilă, dar simțită numai de aceste două suflete, ce riscă să se împletească într-un cocon. Și multe lucruri devine clare.

Astfel oamenii devin plini sau goliți. Omul tău te umple cu reciprocitate. Cel străin nu se încadrează în sufletul tău și în cele din urmă dispare. Îmbrățișările dezvăluie totul în lumina potrivită. Și scot în evidență umbra. În ele – e pacea, chinul, setea, bucuria, tristețea, pulsul rapid, slăbiciunea și puterea. În îmbrățișări – sunt anii, zilele lungi și secundele. În ele există ceva fără de care nu putem trăi și fiecare are nevoie de ceva al său. În îmbrățișări nu există moarte, ci doar viață.

Ne deschidem brațele, adesea în gând. Pentru a-i îmbrățișa pe cei dragi, excluzând distanța și imposibilitatea. De ce avem nevoie de aceste mâini, corpuri, zâmbete, opinii, așteptări și răsuflarea tăiată? Pentru că în ele e focul nostru, prin ele trăim. Oamenii își deschid brațele și numai în momentul în care mâinile lor se încrucișează și corpurile se ating, putem spune cu încredere ce simt unii pentru alții.

Și această clipă – este Magie…

Sursa

DMCA.com Protection Status