”După 10 ani de căsătorie m-am îndrăgostit de….propriul soț.”

Elena s-a căsătorit la 28 de ani – nu din dragoste. Se gândea că se va obișnui cu el. Uneori era bine, uneori își dorea să plângă. În cele din urmă a decis să-și îngroape visul despre marea iubire adânc-adânc și să nu se mai întoarcă la acest gând. Are ceea ce are.

S-au despărțit de trei ori, apoi s-au împăcat din nou – doar de dragul copiilor, două fetițe. Dintr-o parte păreau o familie exemplară – dar, în realitate, uneori, nici nu se puteau privi unul pe celălalt.

Elena continua să se gândească – trăim împreună, dar unde sunt sentimentele reale? Își întreba soțul despre asta. Iar el îi răspundea: ”Ce îți lipsește, în casă avem totul, lucrez de dimineață până seara, vă întrețin, nu beau, nu plec la altele?”

Nici ea singură nu știa ce avea nevoie, dar tot mai des o urmărea gândul că mariajul lor a fost o greșeală pentru ambii. Doar că nu avea curajul să ceară divorțul. Și într-adevăr nici nu avea de ce se plânge. Poate doar certurile și scandalurile, pe care ea tot le iniția. Copiii sufereau din cauza asta.

Neștiiind ce să facă, Elena a mers în secret la câțiva astrologi – în suflet voia ca cel puțin unul dintre ei să-i spună: ”Pleacă de la soț.” Dar toți îi spuneau că: ”Soțul tău – este destinul tău.” Însă acest destin îi stătea pe suflet ca o povară grea, pe care nu știa cum să o înlăture.

I-a fost un pic mai ușor când cea mică a mers la grădiniță, iar ea a reînceput munca. Dar nu pentru mult timp. După o nouă ceartă au decis să locuiască separat.

Apele s-au potolit, iar independența a obosit-o repede. Era nevoită să muncească mult și pentru copii nu avea timp. Și cel mai ciudat lucru e că noua viață nu i-a adus senzația de fericire. 

Fetele credeau că tata s-a mutat temporar, iar cea mică întotdeauna plângea când el venea în week-end și pleca din nou.

Elena trebuia să le dea o explicație. Dar cum să le explici unor copii de 4 și 8 ani că tata lor minunat nu va mai locui împreună cu ele?

După câteva luni era complet epuizată. Și într-o zi la capătul tunelului s-a ivit o rază de lumină. Un coleg de serviciu, care o simpatiza, a invitat-o la ziua sa de naștere. Elena a acceptat cu plăcere.

Era o sărbătoare distractivă și zgomotoasă. Când toți oaspeții au plecat, colegul său i-a cerut insistent să rămână la el.

Era cât pe ce să cadă în plasa impulsului de moment, însă și-a revenit și scâpând cu greu, a fugit acasă. Oprindu-se lângă scară, și-a sunat soțul (în ciuda faptului că era trecut de miezul nopții) – ”Poți veni acum?” – l-a întrebat ea.

Soțul ei a venit. Și chiar din prag l-a îmbrățișat și i-a spus: “Orice s-ar întâmpla, nu mai pleca niciodată”. El nu a întrebat-o nimic, era evident că soția lui devenise alta.

De fapt, Elenei, de parcă i-a căzut voalul de pe ochi. Doar acum, în brațele bărbatului iubit, femeia a realizat – că este fericită! Pentru a înțelege acest lucru, a avut nevoie de mult timp – aproape 10 ani de viață de familie.

Doamne, se gândea Elena, cât de mult iubesc acest bărbat… soțul meu…

Sursa

 

DMCA.com Protection Status