Ce este Deprecierea și Cum să ne Comportăm cu Oamenii care Utilizează această Formă de Violență Psihologică!

”Chiar crezi că asta ți se potrivește?”

”Dacă erai bărbat, demult băteai acest cui”

”Când vei câștiga atât cât câștig eu, atunci vom discuta..”

”Draperii noi? De parcă sunt confecționate dintr-un cearșaf vechi” etc.

Din când în când, toți păcătuim – diminuând sau ignorând virtuțile cuiva (sau chiar ale noastre), exagerăm defectele, pe cineva undeva îl “coborâm”, pe altcineva îl diminuăm.  Și există oameni pentru care deprecierea este aproape singurul model de comunicare. Acesta este modul lor de a gândi și a trăi. Ei nu observă asta, nu-și dau seama și nici nu-și imaginează că e posibil și altfel.

Deprecierea – este un mecanism de protecție împotriva experiențelor negative. O cochilie groasă, grea, nu prea confortabilă, în schimb sigură. O armură.

Deprecierea – este o modalitate de a-ți menține stima de sine pozitivă. Stima de sine a oamenilor depreciați este instabilă și vulnerabilă. Ea necesită sprijin din afară. Oamenii care depreciază, de regulă, nu înțeleg limbajul iubirii, ei înțeleg doar limbajul forței și respectului.

Trebuie să te respecți în primul rând pe tine. Pentru ce? Te poți respecta dezvoltându-te și obținând diferite succese (calea constructivă), ori umilindu-i și depreciindu-i pe alții (și pe fundalul acestor ”nenorociți” să te simți puternic, competent, corect). Ce este mai simplu? Desigur a doua cale.

Deprecierea – este (cât de ciudat nu ar suna) o modalitate de a-ți menține propria stima de sine scăzută. În acest caz omul nu-i depreciază pe alții, ci pe sine – cunoștințele, abilitățile, obiectivele și realizările sale.  Desigur, nu pur și simplu, pentru ceva: încă o dată să nu se dezamăgească în el însuși în caz de eșec. Sau să nu reacționeze atât de dureros la criticile altora și poate chiar să le evite complet – atunci când îi avertizezi pe toți despre eșecul tău, nimeni nu așteaptă nimic de la tine.

Deprecierea este partea inversă inevitabilă a idealizării. Cum spunea psihanalistul Nancy McWilliams, “Toți suntem predispuși la idealizare. Purtăm în noi rămășițele nevoii de a atribui virtuți și puteri speciale oamenilor de care depindem emoțional.”

Ca și în copilărie, atunci când îi consideram pe părinții noștri capabili de orice minune. În general, cu cât persoana este mai puțin independentă și matură, cu atât mai mult tinde spre idealizare. Și din moment ce în lumea noastră nu există nimic perfect, căutarea sau așteptarea unui lucru complet potrivit, satisfăcător, impecabil întotdeauna se transformă în dezamăgire.

Cum să ne comportăm cu oamenii care ne depreciază?

Deprecierea – este o formă de violență psihologică. Deci, dacă există posibilitatea – nu te lega cu ei, fugi, scoate-i din viața ta.

Dacă e o persoană apropiată și nu o poți scoate din viața ta – atunci poți vorbi despre sentimentele și reacția ta la cuvintele și acțiunile sale – că te simți rănit(ă), că te doate, că nu-ți este plăcut. Să rogi această persoană să nu mai facă asta, să-i spui ce atitudine aștepți și vei cere de la ea.

Dacă nici asta nu fucționează, dar îți dorești să continui relația cu această persoană (gândește-te, de ce ai nevoie de asta?), prinde exact momentul deprecierii, recunoaște-l și în niciun caz nu o lua personal, ci privește mai profund – ce stă în spatele deprecierii.

Și stă, de obicei frica (de apropiere, de respingere, absorbție, durere). Este o frică inconștientă, ascunsă într-o cochilie de piatră. Și o nevoie nevrotică de dragoste.

Sursa

DMCA.com Protection Status