Iubirea necondiționată nu împarte oamenii în ”ai tăi” și ”străini”…

Prietena mea a lucrat timp de șase ani dădacă. A crescut o fetiță încă de la naștere și s-a atașat foarte mult de ea. Nu avea răbdare ca weekendul să se încheie, pentru a o vedea și îmbrățișa din nou. Când familia pleca în vacanță, simțea o goliciune. Număra zilele, până când se întoarceau. Cosea haine noi pentru păpuși și confecționa căsuțe fabuloase. Fetița îi răspundea la fel și adesea o telefona seara. Îi cerea să se mute la ei pentru totdeauna. Într-o zi, mama mesteca gumă de căpșuni, iar copilul a mirosit-o și a râs fericită: “Mamă, în sfârșit miroși ca dădăca mea.”. De atunci au trecut zece ani. Copila a crescut și familia s-a mutat cu traiul în Austria, iar prietena mea și până astăzi are ochii umezi când își amintește de ea.” 

Un profesor de sociologie a mers cu studenții săi în mahalalele din Baltimore să efectueze un studiu. S-au întâlnit cu 200 de adolescenți din familii defavorizate și verdictul a fost că aceștia nu au șanse să devină oameni de succes. Erau prea mulți factori negativi. Timpul a trecut. Pentru a finaliza studiul, profesorul deja bătrân și noii săi studenți au găsit “subiecții” cercetați și au fost cu adevărat surprinși. 180 dintre ei au devenit avocați, medici, juriști cu venituri mai mari decât media. Dar cum se putea întâmpla asta? Băieții de ieri ridicau din umeri și doar își aduceau aminte cu recunoștință de profesoara lor. Ei spuneau că ea le-a influențat conștiința, gândirea și importanța obiectivelor. Din fericire, femeia încă trăia și ascultând esența experimentului a râs sincer:
– Nu, nu am nimic de-a face cu asta. Singurul meu merit este că am iubit sincer acești copii.”

Doar mamele au o astfel de iubire pentru copiii lor. Și cele ale căror fii salvează vieți, operând pe două mese. Astfel de sentimente au bebelușii pentru cele care le-au dat viață: mame care nu-i lasă din mâini și mame care nu lasă din mâini Portwein-ul și ceva mai tare. Așa pot iubi câinii. Indiferent de starea noastră de spirit. În ciuda faptului că putem striga la ei sau chiar îi putem lovi, ei sunt întotdeauna fericiți să ne vadă.

Iubirea necondiționată nu împarte oamenii în ”ai tăi” și ”străini”. Pentru ea nu contează cantitatea de bani, volumul bicepsului și prezența unui Ferrari, carisma, ascultarea, exteriorul, silueta sau poziția în societate. Abilitatea de a dansa și a cânta la chitară cântecele lui Sting. Nu-i pasă ce limbă vorbim și în ce Dumnezeu credem. Dacă mancăm carne sau numai spanac și nuci. Luptăm de o parte sau de alta a baricadelor.

Iubirea necondiționată – pur și simplu este. Ca vara și iarna. Ca miezul nopții. Ca Ramadanul, Crăciunul și Șabatul. Ca viața, moartea și nemurirea.

Sursa