7 pași importanți pentru a învăța copilul să stabilească și să atingă obiectivele corect

Fiecare persoană are un vis. Fiecare vis este format din obiective mari și mici. Și sarcina părinților este de a învăța copilul să stabilească și să atingă obiectivul corect. Cum se întâmplă acest lucru?

1. Visul

Copilul își face o imagine vizual-auditivă și aduce acest vis părinților: ”Mamă, tată m-am înscris la secția de karate.” În acest caz părinții ar trebuie să extindă maximal granițele acestui vis. Și îi vor adresa întrebări: Ce vezi, cum te simți, ce abilități ai acolo – ce poți? Ce emoții simți? Tot, la ce vă puteți gândi, chiar până la miros. Pentru a obține o imagine cât mai vie.

2. Examinați obstacolele

În drumul spre orice obiectiv putem întâlni obstacole mari și mici: trebuie să-i expicați că acolo se va alătura unei echipe noi, va trebuie să asculte ordinele unui antrenor strict, este posibil să se rănească puțin. Îi spuneți toate astea nu pentru a speria copilul, ci pentru a-l pregăti. Spuneți-i că toate problemele pot fi rezolvate și toate obstacolele pot fi depășite. Întrebați copilul dacă sunt alte căi de rezolvare. Probabil un obiectiv mare va trebui să-l divizați în câteva mai mici, pentru a le putea atinge mai ușor.

3. Ajutați copilul să conștientizeze necesitatea greșelilor

Copilul poate face greșeli. Oferiți-i acest drept. Învățați copilul să accepte orice greșeală ca fiind o experiență. Da, fiica voastră poate merge la karate. S-ar putea să nu-i placă. Poate că a fost o greșeală. Însă acum a realizat că artele marțiale – nu i se potrivesc și se poate întoarce la dans.

4. Dezvoltați-i abilitatea de a încerca.

Copilul a studiat diferite stiluri de dans și brusc și-a dorit să învețe și muzică -o abilitate complet nouă pentru el. Și dacă vrem să dobândim o nouă abilitate, trebuie să ne alocăm anumite resurse și să facem, de fapt, un pas.

5. Ajutați-l să scape de îndoieli

Deja la vârsta de 6-7 ani, înainte de a merge într-un loc nou, copilului îi pot apărea o mulțime de îndoieli. Atunci îi puneți întrebări: Ce nu știi? Ce se poate întâmpla? Ce ar putea fi necesar? Și împreună răspundeți la aceste întrebări.

6. Treptat, formați-i independența.

Pentru a învăța copilul să facă ceva singur (fie că pregătește o omletă, fie că ia o decizie), îi arătați mai întâi un exemplu. Apoi încercați împreună, după care îi oferiți inițiativa copilului și îl ajutați, apoi îi oferiți responsabilitatea, dar îi lăsați dreptul să vină și să ceară sfaturi. Și sfatul nu este o soluție gata. Acesta este un sfat 🙂

7. Învățați copilul să calculeze consecințele pentru sine și pentru ceilalți.

De exemplu, fiica voastră a mers la karate. Care vor fi consecințele pentru ea? Poate că va pierde cercul obișnuit de comunicare. Poate că cheltuielile vor mai mari decât la dansuri, ceea ce înseamnă că va primi mai puțini bani de buzunar. Poate că va trebui să meargă pe un alt drum sau să meargă distanțe mai lungi. Care vor fi consecințele pentru ceilalți? Poate că tata va trebui să plece mai devreme de la muncă pentru a o lua acasă etc.

Se poate întâmpla ca în procesul de stabilire a obiectivului, copilul înțelege că nu-i va putea dedica atât de mult timp și energie și va renunța la el. Sau va înțelege că visul va avea consecințe nedorite. Sau altceva. Luați în calcul și acest rezultat, chiar dacă ați investit mult timp și energie pentru a-i explica și a căuta soluții. De fapt, aici există două rezultate – în cele din urmă copilul sau decide că muzica  este viața lui și nu-l veți putea opri, sau muzica nu i se potrivește și nu-l veți putea împiedica să joace fotbal.

Fiți atenți, fiți grijulii, împărtășiți-i hobby-urile, răspundeți-i la întrebări. Dar nu cedati niciodată capriciilor de moment. Înainte de a schimba sfera de dezvoltare – parcurgeți drumul spre vis, sprijiniți copilul pe acest drum și dați-i o speranță. Mai devreme sau mai târziu el se va găsi pe sine. Nu-l împiedicați.

Sursa