Secretul unei căsătorii fericite: încetează să renunți la tine și la dorințele tale!

Couple walking hand in hand on beach at sunset

Mult timp, noi femeile, am fost învăţate că trebuie să lucrăm asupra relației în care suntem, că mariajul se construiește pe compromisuri, că trebuie să fim înţelepte, ceea ce înseamnă că trebuie să cedăm, să ne adaptăm dorințelor bărbatului. Dar oare poţi fi fericită renunțând la tine şi la dorințele tale?

O căsătorie fericită – este visul multor femei. De ce atunci asta nu se întâmplă atât de des? Pentru că, femeia este gata să facă sacrificii pentru căsătorie. Iar apoi să renunțe la toate visurile și  planurile sale. Dar nu poți deveni fericită, dacă ești de acord să nu fii tu însăţi. Și dacă femeia nu este fericită, atunci de unde să vină fericirea în familie?

Refuzând să acționăm independent, încetăm să avem încredere în noi, începem să căutăm sprijin din exterior, le permitem altora să ne conducă. Iar când suntem tratați ca niște copii neajutorați, ne adaptăm involuntar, jucăm rolul acestor copii.

Poate fi rupt acest cerc? Da, dacă ne amintim că suntem deja adulți. Când știm ce vrem, suntem responsabili pentru deciziile noastre, atunci şi relațiile se reconstruiesc, vor ieşi la un alt nivel: cel de adult-adult.

Desigur, durează mult timp până când femeia își permite să se gândească la dorințele sale. Să înceteze să-i fie teamă că totul se va prăbuși, dacă va declara deschis despre drepturile sale. Mulți ani ea s-a adaptat la această viață, a găsit în ea avantaje, a elaborat modalități de protecție. Nu e ușor să înlocuieşti toate acestea cu valori noi, e greu să renunți la viața cu care te-ai obișnuit, chiar dacă e dificilă.

“Soțul meu nu ţine cont de opinia mea. El face planuri, eu le execut. Sunt ca un papagal în colivie. Chiar dacă mi se deschide ușa, nu voi supraviețui în libertate ” – spune una dintre clientele mele.

Ea nu vede că nu doar soțul o controlează, ci și ea pe el – cu ajutorul acestui “nu voi supraviețui”, alimentându-i sentimentul de vinovăţie cu propria umilință și neputință.

Chiar şi atunci când mergi pe drumul respectului de sine, e greu să nu te abaţi. E greu să nu te întorci la rolul copilului capricios sau părintelui critic. De aceea, ține cont de acest sfat practic: dacă îți dorești să redistribui responsabilitățile în familie, desemnează-le în mod clar. Nu recurge la acuzații de genul: “tu întotdeauna”, “tu niciodată”, “știam că aşa se va întâmpla”. De exemplu: “Trăim în sărăcie” – acest lucru nu este exact. Identifică anumite obiective. Cine și cât trebuie să câștige.

Dar mai întâi de toate – decide pentru tine, ce-ți dorești. Şi renunţă la sacrificii. Gândul că sacrificiile tale vor aduce cuiva fericire – este o minciună.

De obicei, îi rog pe clienții mei să-și reamintească faptul că în avion ești rugat să-ți asiguri mai întâi ție siguranța și apoi să-i ajuți pe ceilalți. Dacă viața voastră de familie a intrat în zona de turbulență, încercați să aplicați această regulă.

Sursa