Umilirea – cea mai puternică traumă psihologică! Iată cum îi poți face față.

Cea mai puternică traumă psihologică – este umilirea. Creierul poate depăși multe și din toate poate învăța lecții pentru viitor, iar umilirea – nu poate. Umilirea – este o reacție fără răspuns. Poți umili doar dacă omul nu poate răspunde. De aceea sunt umiliți copiii și cei care din cauza circumstanțelor sunt nevoiți să tacă și să suporte. Iar apoi să plângă sau dimpotrivă – să râdă ridicol, să mormăie ceva sau să plece unde îl duc ochii, cu un sentiment greoi în piept.

“Nu e mare lucru că m-a umilit în fața tuturor. Doar nu m-a lovit”  sau ”M-a umilit când eram doar noi doi – nu va ști nimeni. Nu este nimic grav.”

Ba e grav – exact după umilire, se întâmplă suicidul sau tulburările mintale. Iar dacă psihicul omului e mai puternic, sedimentul rămâne pentru toată viață. Și omul este pregătit să uite umilirea – însă ea nu poate fi uitată în niciun fel, tocmai pentru că este cea mai puternică și dureroasă traumă psihologică.

Te-a umilit șeful;  Ai fost umilit la interviul de angajare; Ți s-au pus întrebări umilitoare și ți s-au făcut observații; Ai fost umilit în spital, într-o instituție  – ai fost nevoit să înduri, nu ai altă soluție.

Unica modalitate de a face față umilirei – ar fi să răspunzi înapoi. Chiar dacă depinzi de acești oameni, să răspunzi calm și adecvat. Pentru că nu există bani și relații pașnice care să compenseze trauma umilirei; ea rămâne pentru totdeauna. Și, cu cât mai mult ai fost umilit, cu atât mai mult cineva și-a crescut stima de sine din contul tău. Trebuie să  împingi piciorul și să-ți schimbi poziția, nu există altă cale. Și să primești scrisori insistente este dezgustător. Și să asculți insulte – este inacceptabil.

Cei care umilesc sunt oameni lași și josnici. Și puțin probabil vor avea curajul să continue umilirea. De îndată ce va exista un răspuns – nu va mai fi umilire. Nu trebuie să-i lovești. Nu trebuie să înjuri. Trebuie să clarificați lucrurile…

Autor: Anna Kiryanova – psiholog.

Sursa