De ce unii oameni trăiesc cu parteneri dependenți de alcool şi nu se pot despărți de ei?

Codependenţa – este relaţia unde unul dintre parteneri este dependent (de droguri, alcool, jocuri de noroc…etc.). De ce se vorbeşte despre codependenţă? Pentru că de regulă, în aceste relații partenerii oamenilor dependenți, inconștient îşi satisfac necesitățile. Există 2 mecanisme psihologice de bază ale codependenţei:

1. Proiectarea propriilor necesitați asupra celuilalt.

Ce spun de obicei cei codependenţi despre partenerii lor? Ei spun: “Ce va face el fără mine, cine să-l ajute, dacă nu eu? Dacă plec, va fi o trădare – el nu poate trăi fără mine.”. Adică, vorbim despre un fel de grijă.

Oamenii codependenţi, manifestând această grijă (şi suferind din cauza ei) sunt ostaticii propriei neputințe de a avea singuri grijă de sine şi proiectează asupra partenerului propria necesitate de a primi grijă. Se întâmplă următoarele: oferindu-i celuilalt grijă şi susţinere – simt satisfacție. În esenţă, îmi satisfac o parte din mine, investită în cealaltă persoană. Această satisfacție mă ţine alături de el, de exemplu alături de un alcoolic.

De ce se întâmplă asta? De regulă, oamenii codependenţi sunt copiii unor părinți dependenți sau care i-au exploatat. La maturitate ei reproduc experiența din copilărie.

Calea de ieșire ar fi să conștientizezi normalitatea nevoii de grijă și de a învăța să ai grijă de tine independent, nu indirect prin altă persoană.

2. Utilizarea inconștientă a celeilalte persoane ca un coș de gunoi.

La psiholog (sau în conversațiile cu prietenii), oamenii codependenți vorbesc foarte mult despre defectele partenerilor dependenți. Și despre suferința lor în legătură cu asta. Vorbesc mult, ani de zile. De ce?

Pentru că asta le oferă posibilitatea ca pe fundalul viciilor celuilalt, să se simtă o persoană bună. Cel puțin, mai bună, decât el (ea). Să se simtă un erou, un martir și să obțină bonusuri “eroice”.

“Tu trebuie să fi rău, pentru ca eu să fiu bun.”

“Tu trebuie să fii bolnav, pentru ca eu să am grijă de tine”.

“Tu trebuie să suferi, pentru ca eu să te mângâi.”

“Trebuie să fii iresponsabil, pentru ca eu să fiu responsabilă pentru tot.”

Adică, partenerul este folosit ca un coş de gunoi, unde poţi acumula în siguranță toată negativitatea care există în tine.

O cale de ieșire ar fi să conștientizezi că tot “gunoiul” mintal pe care îl proiectezi asupra partenerului dependent îţi aparține și să începi să procesezi singur(ă) acest “gunoi”.

Aceste mecanisme funcționează inconștient. Nimeni nu construiește planuri în mod intenționat, să folosească oamenii apropiaţi în acest mod. Iubirea, într-o relație codependentă, de asemenea, este prezentă. Dar este o iubire foarte dificilă și dureroasă.