Depresia: Iată de ce apare şi care este valoarea ei…

În viața omului nu va exista niciodată fericire nemărginită, iubire veșnică, bucurii și plăceri constante. Ideea, că omul poate (sau mai rău – trebuie) să fie mereu fericit și să experimenteze doar emoții pozitive – este utopică și ireală. Această idee depreciază viața tuturor oamenilor prin imposibilitatea de a fi realizată.

În viaţa omului există momente normale şi inevitabile – acestea sunt episoadele de nefericire, dispreț, nemulțumire. Episoadele de depresie, tristețe, disperare și neputință.

De multe ori, îţi dorești să pleci şi să nu observi aceste episoade. Vrei să scapi imediat de ele, să-ţi distragi atenția, să fugi. Astfel de episoade sunt neplăcute, de aceea pentru gândirea noastră ele devin “rele” şi lipsite de importanţă.

Astăzi vreau să vorbim despre valoarea experimentării depresiei, semnificația ei în viața oricărui om, despre normalitatea și regularitatea unor astfel de stări.

Ce este depresia?

Viața nu este posibilă fără urcușuri și coborâșuri, pentru că este imposibil să ne satisfacem în fiecare secundă absolut toate nevoile și în cel mai bun mod posibil.

Noi, oamenii, de fapt suntem concepuți pentru a experimenta dureri şi pierderi. Pentru a fi în viață, trebuie întotdeauna să simțim contrastele, să fim în ambivalență (contradicții). Pentru a experimenta plinătatea bucuriei, trebuie să simțim și plinătatea durerii.

Starea de depresie reflectă starea de trăire a durerii reprimate, atunci când omul este în beznă pentru o lungă perioadă de timp, atunci când îţi doreşti să fii mai puțin activ, când multe lucruri în viață sunt lipsite de importanță, „nu-ţi pasă de ele“, atunci când nu găsești sensul existenței în continuare, iar în minte ai doar imagini ale viitorului triste şi gri. Sau poate în general nu-ţi mai dorești să trăiești…

De ce apare depresia?

Cândva am fost fericiți. Cândva ne-am simțit bine, poate chiar prea bine. Însă acum, dintr-un oarecare motiv, totul s-a schimbat. Şi ceea ce ne făcea bine, nu mai există. Exact când ajungem în alt pol – durerea sufletească, neplăcerile, lipsa resurselor pentru a schimba ceva, neputința – crează situația depresiei.

Starea de depresie este întotdeauna legată de starea propriei neputințe, dar cu diferența că în acest caz, nu reușim să acceptăm neputința. Cum de altfel să observăm şi cealaltă parte – propria putere și autoritate.

Când încercăm să scăpăm de depresie…

Ne lipsim de posibilitatea de a înțelege ceva important despre noi înșine. Ne lipsim de ocazia de a accepta acea parte a noastră care “nu ar trebui să fie în noi”, ne privăm de ocazia de a fi cinstiți cu noi înșine. Ne protejăm. Căutam ceva care ne-ar putea scăpa de propriul adevăr.

Depresia este, în primul rând – șansa de a ne întâlni în sfârșit cu noi înșine și cu ceea ce am evitat cu grijă și scrupulozitate mulți ani.

Organismul nostru înțelept ne oferă șansa să încetăm să ne mai agităm şi să întindem zâmbetul frumos pe față. Să încetăm să alergăm, să cucerim, să obținem medalii și stele pe epoleți. Să încetăm să așteptăm fericirea veșnică. Să încetăm să jucăm şi să începem în sfârșit să privim în interiorul nostru. În noi, cei adevărați.

Depresia ne permite să ne punem întrebarea principală – ce este cu adevărat important pentru mine în această viață? Ce apreciez cu adevărat? Ce valori promovez? Ce scenariu joc? Îmi trăiesc oare viața mea?

Depresia ne oferă șansa să ne punem în cele din urmă acele întrebări, pe care n-am îndrăznit să le punem mai devreme.

Sursa

error: Content is protected !!