Sindromul “vârstei pierdute”: de ce unii oameni consideră că după 55-60 de ani în viaţa lor apare o pauză…

Ați auzit vreodată despre sindromul “vârstei pierdute”? Nu?

Vârsta pierdută este vârsta cuprinsă între 50 și 70 de ani. Și se numește “pierdută” pentru că această perioadă de parcă nu ar exista în viața noastră.

Nu există din simplu motiv că, în această perioadă, mai întâi încercăm din toate puterile să părem tineri, iar apoi cu tristețe recunoaștem că suntem bătrâni. Și, ca rezultat, pur și simplu ștergem din viața noastră o parte mare, care de fapt, ar putea fi cea mai bună din viața noastră.

Unii cred că după 55 sau 60 de ani, poţi uita despre plăcerile vieții. Nimic de genul asta! Secretul este simplu:

După 55 de ani nu trebuie să încercați să trăiți ca la 30 sau ca la 40 de ani. În schimb, trebuie să vă permiteți să vă dezvoltați în continuare.

Doar nu încercăm la 15 ani să trăim ca la 5 sau la 30 de ani ca la 15. La 15 ani nu ne mai jucăm cu păpușile ca la 5 ani. Iar la treizeci nu mai ascultăm acea muzică pe care o ascultam la cincisprezece. Asta, desigur nu înseamnă că obținem mai puţină plăcere. Asta înseamnă că obținem plăcere din altceva.

Am auzit de multe ori, de la diferiți oameni, despre un fenomen curios. Aproximativ la 50-55 de ani, mulți oameni simt că în viaţă ceva s-a încheiat, iar altceva ar fi trebuit să înceapă, însă nu a început. De parcă s-a format o pauză în viață, care, din păcate, poate dura o perioadă lungă, foarte lungă până la moarte.

Ce pot să vă spun despre asta?

Cred că aici este vorba despre obiective! După 50 de ani, ne stabilim scopul să nu trăim mai rău decât înainte. Să nu arătăm mai rău decât înainte, să nu muncim mai rău decât înainte, să nu câștigam mai puţin decât înainte, să nu ne odihnim mai rău…etc.

Ei bine, nu e de mirare că atât de mulți oameni după 50 de ani simt cu tristețe că viaţa lor de parcă s-a oprit. Cum poate fi altfel, dacă tot ceea ce încercăm să facem este să ne repetăm pe noi înşine?

Încercați să vă setați un alt scop – să trăiți MAI BINE decât înainte. Să obțineți de la viaţă mai multă plăcere. Să vă distrați mai bine, să vă odihniți mai interesant, să arătați mai bine, să iubiți mai puternic. Încercați – și veți simți imediat că în viață din nou a apărut sensul.

Atât timp cât credeți că după 50 de ani dezvoltarea voastră personală se termină, atât timp cât încercați cu disperare să vă agățaţi de trecut, să trăiţi ca înainte – puteți uita de plăcere și bucurie.

Bucuria și plăcerea vieții după 55 de ani, apare atunci când eliberați trecutul și vă permiteți să continuați să trăiți, să vă schimbați, să vă dezvoltați, să deveniți diferiți, permițându-vă noi hobby-uri, noi prieteni, lucruri noi, plăceri noi.

Chiar și în comparație cu generația părinților noștri, ni s-au adăugați încă 25 de ani de viață activă! Un sfert de secol!

Merită să sărbătoriți acest lucru!

Autor: Vladimir Iakovlev

Sursa.