Iată cum atragem problemele străine în viaţa noastră…

Oamenii adesea iubesc să ofere, să ajute, să răspundă, să dea sfaturi.

Există oameni care au inima mare, frumoasă, receptivă, plină de compasiune, sensibilă. Din toată inima ei îşi doresc să aline suferința lumii, sau cel puțin a celor pe care-i întâlnesc în cale. Acești oamenii receptivi consideră că, dacă omului îi vei oferi ceea ce cere sau are nevoie, atunci el neapărat va deveni un pic mai fericit.

Și acești oameni, sacrificându-şi nopțile şi nevoile personale, încearcă din toate puterile să-i facă pe alţii un pic mai fericiți. Însă, în loc de recunoștință, deseori se confruntă cu situația când omului îi dai ceva, iar el începe să vrea mai mult și continuă să fie în nenorocirea lui.

Acest lucru se întâmplă, pentru că în realitate omul nu este pregătit să accepte, să posede, să utilizeze corect ceea ce i se oferă.

În lume totul este suficient şi fiecare poate avea atât, cât e cu adevărat pregătit.

Sentimentele pe care le are omul – insuficiență, nefericire, anxietate, neliniște, teamă ş.a suferinţe – sunt doar unelte mecanice ale universului, care stimulează omul să crească, să învețe, să se dezvolte, să-şi găsească calea optimă și individuală.

De aceea, oferindu-i omului ceea pentru ce suferă, îl lipsim de o parte importantă de experiențe și confruntări cu el însuși, cel adevărat. Se pare că, facilitându-i gravitatea necesităților sale, noi, teoretic, îi facem mai fericit. Dar, în cele din urmă, se dovedește că cel care a oferit la timpul nepotrivit,  fără cerere, fără un schimb echilibrat – a încălcat valoarea experienței acestei persoane.

Cel care oferă din compasiune, de fapt, nu înțelege valoarea stării omului

Din intenții bune, atenuând durerea și suferința altei persoane, are loc o acțiune în care cealaltă persoană dezvoltă zgârcenia, dorința de a primi fără o pregătire reală de a avea și o provoacă în viitor să ceară și mai mult de la cel care a dat.

Astfel, darul greșit generează în loc de sentimente de iubire și recunoștință, oameni, care sunt siguri că nu sunt capabili să se descurce singuri cu viaţa lor.

Despre compasiune

Adevărata compasiune nu vrea să faciliteze sau să schimbe ceva. Adevărata compasiune vine din înțelepciune și viziune că ajutorul înseamnă – să înveți singur să fii fericit și să trăiești în armonie și echilibru cu lumea. Și apoi, de la sine se va găsi o cale de a-i inspira pe alții să fie fericiți.

Ajutorul poate şi trebuie oferit:

– atunci când eşti rugat şi pregătit cu adevărat să oferi, pentru a primi în schimb ceea ce este important şi necesar.

– atunci când oamenii încep să aplice şi să folosească ceea ce au primit.

– la momentul potrivit să inspiri, să spui întâmplarea potrivită, să ajuţi din nou cu speranță, să privești înainte şi să cauți o cale de ieșire.

– să înveți omul câteva abilități importante, necesare și utile, care în viitor îl vor ajuta să facă față situației.

Sursa