Ceea ce numim IUBIRE, de fapt, e egoism și infantilism. Iată de ce…

Mă bucur că am crescut până la acel nivel, în care mi-am dat seama: sensul iubirii nu este să faci acea persoană să se îndrăgostească de tine.

Ceea ce numim iubire, de fapt, e egoism și infantilism.

Însă ne-am obișnuit să redăm ceea ce ne dorim ca fiind realitate şi să facem propriile neajunsuri să pară romantice. Să ne arătăm viciile drăguțe dintr-o poziție grațioasă.

Când vrei să fii atins, mângâiat, excitat, strâns în braţe – aceasta e pasiune.

Când vrei să aibă grijă de tine în orice fel, să-ţi soluţioneze problemele, să-ţi ofere daruri, să te întrețină – acesta e infantilism.

Când îţi dorești să fii iubit cu pasiune, celălalt să nu poată trăi fără tine, să stea tot timpul cu tine și să lase alte lucruri pe planul secund – acesta e egoism.

Când vrei să naşti imediat un copil de la o anumită persoană – aceasta e biologie.

Când vrei să te ceară imediat de soţie/să accepte imediat să devină soția ta – aceasta e dependență de opinia societății.

Când iubești –  nu vrei nimic. Pur şi simplu iubești.

Mergi prin casă, îţi speli dinții, trimiți scrisori de afaceri, cumperi pâine, bei ceai, o suni pe mama și în același timp – iubești acea persoană. Ea poate fi în acest moment oriunde și cu oricine. Poate nici nu știe că o iubești. Viața curge ca de obicei, dar totodată cumva zâmbești.

Da, nu este practic, e irațional și ciudat.

Dar exact asta este IUBIREA.

Restul, sunt doar pasiuni umane.

Poți construi relații, nu iubire. Poți lupta pentru viața copilului, pentru primul loc la un concurs sau pentru drepturile tale, dar nu şi pentru iubire. Poţi aștepta responsabilitate pentru cuvinte și fapte, onestitate sau înțelegere, dar nu iubire. Iubirea – nu are niciun rezultat practic. Trebuie doar să înveți să spui lucrurilor pe nume și atunci toate vor reveni la locul lor.

Iubirea este doar o căldură plăcută în interiorul corpului tău. Și e cel mai bun lucru pe care l-am simțit vreodată.

Autor: Tamriko Scholi

Sursa