Agresiunea nu este doar “a lovi” şi “a insulta”. Iată ce este agresiunea pasivă…

Agresiunea – este energia fără de care este imposibil să supraviețuim. Pentru a crea și a pune în aplicare, pentru a ne apăra și a ne dezvolta avem nevoie de agresiune. Agresiunea are multe feţe – de la disconfort și iritare, la răutate și furie. Abilitatea cheie de care are nevoie fiecare om – este de a învăţa să o recunoască în sine și să o proceseze astfel încât să poată transmite sentimentele altor oameni, într-un mod civilizat.

Din păcate, nu știm cum să facem acest lucru. Acumulăm supărările și tăcem. Adesea, acest comportament îl au femeile, deoarece joacă rolul victimei și suportă ceea ce nu ar trebui să suporte. Pentru că în societatea noastră, de la femeie toţi așteaptă acceptare şi înțelegere. “Doar eşti fetiţă” – aude ea încă din copilărie şi înțelege că nu are dreptul să se înfurie. Însă emoțiile negative nu dispar, ele se acumulează şi găsesc alte căi de ieșire – forme de agresiune indirecte.

Cum se manifestă agresiunea pasivă?

Sarcasm, umilire, nemulțumire, iritare, ignorare, bârfe, insulte, intrigi, manipulare și sabotaj. Aceste forme de violență psihologică sunt o consecință a agresiunii neexprimate și a supărărilor acumulate. Ele sunt dificil de urmărit, greu de identificat și practic imposibil de dovedit.

“În sfârșit arăți bine” – îţi spune mama. Pe de o parte, este un compliment. Dar, pe de altă parte, ceva nu este ok. „În sfârșit? Dar de obicei cum arăt? “- încerci tu să te aperi. “De ce reacționezi aşa, doar n-am spus nimic rău” – îţi răspunde mama, devalorizându-ţi astfel sentimentele rănite.

Încearcă să-i spui agresorului că nu-ţi place ceea ce face şi cel mai probabil, îţi va spune eşti excesiv de vulnerabilă şi că el are cele mai bune intenții.

Viața lângă o persoană ce practică agresiunea pasivă, seamănă cu starea pacientului într-un spital de psihiatrie. Simți că ceva nu este în neregulă, iar cei din jur îţi spun că inventezi totul.

Ignorarea este o altă formă severă de agresiune pasivă, care afectează mai ales copiii. Copilul pierde contactul cu cea mai apropiată persoană, el are senzația că nu există.

O persoană pasiv-agresivă este produsul situației. Cândva acest stil de comportament a fost ales de părinții săi, iar acum nu știe cum să iasă din conflict în alt mod. Și de multe ori – suntem noi înșine.

Ce poţi face dacă te regăseşti în descriere:

1. Cel mai important lucru este că ai putut vedea asta. 80% de succes pentru a scăpa de orice obicei prost – este abilitatea de a-l recunoaște. Iar în continuare practică, cât mai multă practică.

2. Nu acumula supărările. Vorbeşte despre ele cu rudele şi prietenii. Probabil nu-ţi doreşti să vorbeşti cu soţul a şasea oară despre ciorapii aruncați, însă dacă nu vei face asta, el va continua să-i arunce.

3. Opreşte-te în momentul în care simţi că “fierbi”. Așteaptă 30 de minute, toarnă-ţi un ceai. Respiră şi de la început întreabă omul de ce s-au întâmplat aşa lucrurile.

4.Utilizează conștientizarea. Când te învăluie emoțiile negative, încearcă să găsești în tine motivul exact. Dacă la prima vedere, asta poate fi gunoiul pe care nu l-a scos, atunci la o examinare mai aprofundată se poate dovedi că e o suspiciune de trădare: ea s-a strecurat în capul tău trei zile în urmă, atunci când noaptea soțul tău a primit un sms. În acest caz este necesar să vorbiți nu despre gunoi, ci despre temeri.

Cum să te lupți cu asta la alţi oameni?

La început urmărește şi nu încerca să demonstrezi ceva. Gândește-te dacă a fost un singur caz sau este un comportament regulat. Care a fost declanșatorul manifestării agresiunii pasive. Se manifestă doar în relația cu tine sau şi cu alţi oameni.

Sursa