Ne-am întâlnit prea devreme. Nu știam nici să aștept, nici să iert. Eram un copil supărăcios şi dur…

Întotdeauna mi-am dorit să fim împreună și chiar mai mult (mai stai puțin, nu te ridica din pat). Eram cu opt ani mai mic și deloc pregătit. Nu ştiam nici să aștept, nici să iert. Eram un copil supărăcios şi dur. Când dormeam pe gâtul tău, mi se părea că asta e Fericirea. Că mâine ne vom trezi și totul va fi diferit: tu nu vei mai purta inelul, iar eu brusc mă voi maturiza. Voi fi puternic şi înțelept…

Te iubeam cu toate gândurile, cu fiecare atingere, dar asta nu ne-a salvat. Aveam 20 de ani și credeam în ideal. Ţii minte când stăteam în pat – ne îmbrățișam, plângeam și transpiram? Ne ceream iertare pentru gelozie. Ne șopteam că vom învăța să-i facem faţă.

Ne-am întâlnit prea devreme. Adesea se întâmplă că unul nu ajunge la mal. Atunci eram tânăr, în căutare, amuzant, un nimeni, iar tu la un pas de divorț, epuizată. Un cuplu imposibil perfect. Ne roteam în jurul iubirii, precum fluturii în jurul becului – ne ardeam, zburam în părţi și ne întorceam din nou la lumină. Am luptat cu adevărat și chiar am crezut la un moment dat că se poate, dar nu s-a întâmplat. Am căzut. A fost dureros.

Mult timp ne unea patul. Ne certam, ţipam unul la altul, ne uram şi ne umileam reciproc. Ambii ne doream sfârșitul, dar sărut după sărut şi ajungeam din nou în pat. Străpungeam stratul de ozon, zburam la Venus și voiam să fii mama copiilor mei – înainte, în timpul și mai ales după. Numai ca demonii. Nu reușeam să ne înțelegem ca oamenii.

Purtai bocanci, palton negru şi ochi trişti. Mârâiai printre dinții strâmbi când erai nemulțumită și te rușinai de săruturile mele sub șold. Dacă mi s-ar permite să-mi amintesc ceva despre tine, aș alege mirosul tău. Erai aspră și de multe ori mă răneai cu evaluările tale. Mă mângâiai până adormeam, găteai, deși nu știai cum, mă rugai să te iau de la serviciu. Alergam după tine, lăsând totul. Pielea ta era gri – închis, netedă. Nasul – rupt, în două locuri. Erai frumoasă.

M-am supraîndrăgostit de tine. Te-am întâlnit în acest oraș şi tot acolo am plecat pentru totdeauna. Uneori întâlnim oameni, dar în loc de fericire, devenim dependenți. Răi, pentru că ne doare. Parcă suntem înțelepți, am văzut totul, ştim totul – suntem puternici. Dar ceva se frânge în interior şi parcă suntem sub influența celei mai mari plăceri. Spunem şi facem ceva greșit – apoi regretăm.

Iartă-mă și pe mulți alţii ca şi mine. Pe cei care au fost nişte nemernici și te-au jignit. Iartă-mă pentru că n-am putut să te iubesc, așa cum ţi-ai dorit. Pentru slăbiciune. Suferim unul pentru altul, dar niciodată nu putem fi împreună. Răsărit însângerat și noi suntem fericiți – doar separat.

Autor: Akkermanvasya

Sursa

error: Content is protected !!