Pasul către propria libertate sau ce înseamnă să te maturizezi cu adevărat…

Te consideri un om matur? Acest lucru se întâmplă doar pe baza vârstei tale biologice? Atunci, s-ar putea să te înșeli!

Într-o lume în care fiecare om, în încercarea de a afla ceva, se adâncește în oceanul de informații capabil să-l absoarbă, sunt necesare repere, puncte stabile pe care să se poată baza.

Cum creezi maturitatea?

Mulți oameni, dorind să se înțeleagă pe sine, se confruntă cu situația când se află în lumea haosului şi nu sunt capabili să-şi creeze propria poziție. Iar asta le afectează stabilirea și definirea propriilor granițe.

Maturitatea – nu este atât un parametru de vârstă, cât un parametru de maturitate psihologică. Omul matur este liber, pentru că este capabil să facă alegeri și să-și asume responsabilități.

Și chiar dacă ai această abilitate, te poți pierde în volumul mare de informații. Luând decizii după propria înțelegere și respectându-le în mod clar – intri imediat în capcana lipsei de flexibilitate.

Şi dacă decizia trebuie schimbată? Dacă ea nu ţi se mai potrivește?

Omul ar trebui să aibă propriile indicatoare și acestea sunt – sentimentele. Adâncindu-te în lumea informațiilor trebuie să înveți să simți cu ce intri în rezonanță şi ceea ce nu găsește interes viu în tine. Asta îţi va permite să sortezi informația nu numai prin logică și rațiune, dar să o treci și prin filtrul propriei intuiții, adică al sentimentelor.

Astfel, vei lua decizii și vei obține propria experiență, care, după aceea, poate fi analizată cu partea logică.

Deciziile “corecte” întotdeauna le numim – cele care ne permit să ne atingem obiectivul. Respectiv cele “greșite” – sunt cele care ne îndepărtează de obiectiv.

Deci, pentru a lua o decizie corectă, trebuie să înțelegi și să-ţi stabilești în mod clar obiectivele. Acestea sunt punctele de referință de încredere (sentimentele și obiectivele) care reprezintă o salvare de încredere în lumea informației. Și apoi, înotând în această “mare”, nu te vei scufunda și nu vei intra într-o stare de incertitudine, ci vei alege mult mai clar și structural informația care ţi se potrivește ţie și unicității tale.

În momentul de după alegere, orice persoană începe să acționeze și obține experiență, fie pozitivă, fie negativă. Dacă a fost atins obiectivul şi totul e bine, omul continua să urmeze algoritmul de acțiuni ales. Însă, în cazul în care algoritmul selectat nu-i permite să-şi atingă obiectivul dorit, atunci e necesar de înțeles, de recunoscut greșelile și de ales un nou mod de acțiuni. Asta se numește responsabilitate.

Și acest mecanism ne creează unicitatea, permițându-ne să ne bazăm în același timp şi pe surse de informații interne, și externe. Omul care deține calitativ aceste abilități: îşi înțelege obiectivele, le stabilește, își alege pozițiile, are propriile opinii, stabilește limite – poate fi considerat destul de matur.

Maturitatea, pe care ne-o dorim cu atâta ardoare în copilărie – este un set de abilități care ne permite să ne gestionăm viața şi să fim oameni complet liberi. Dar dacă acest proces psihic este ratat, atunci pur și simplu obținem copii crescuți care se tem să fie adulți și nu ştiu cum să-și gestioneze viața.

Din ce categorie faceți parte voi? Adulți – liberi şi mulțumiți de propria viaţă sau copii – care e timpul să crească? Aţi răspuns sincer la această întrebare? Şi dacă răspunsul este nr. 2 atunci probabil vă veţi gândi de la ce trebuie să începeți pentru a vă maturiza. Iar răspunsul întotdeauna este – de la posibilitatea de a vă înțelege propriile sentimente.

Sursa